Modul în care ANAF efectuează controalele fiscale în România trece printr-o transformare profundă, accentul mutându-se de la verificarea documentelor de formă către o analiză integrată a datelor. Conform unei analize realizate de Călin Stan, Partener în cadrul Avocat Băncilă Diaconu și Asociații SPRL, digitalizarea permite autorității să verifice dacă informațiile declarate reflectă realitatea economică a activității desfășurate de companii.
Noua strategie de control vizează identificarea neconcordanțelor dintre diverse fluxuri de raportare, precum deconturile de TVA, declarațiile informative și datele din sistemul RO e-Factura. Călin Stan subliniază că aceste diferențe devin puncte de plecare pentru ajustări fiscale sau extinderea verificărilor. Riscul pentru antreprenori nu mai provine doar din erori de calcul sau lipsa facturilor, ci și din lipsa reconcilierii între informațiile raportate în organizație.
Serviciile furnizate de entități afiliate, precum managementul, IT-ul sau consultanța, reprezintă o zonă de interes maxim pentru inspectori. În aceste cazuri, simpla existență a contractelor și facturilor este considerată o condiție necesară, dar insuficientă. Autoritatea urmărește demonstrarea beneficiului economic concret și a prestării efective, evaluând dacă achiziția acestor servicii este justificată în raport cu ansamblul activităților economice ale societății.
O altă direcție de control vizează tranzacțiile dintre persoane afiliate și prețurile de transfer. ANAF analizează condițiile financiare aplicate împrumuturilor intragrup și verifică dacă tranzacțiile comerciale respectă principiul valorii de piață. Inspectorii urmăresc congruența dintre realitatea economică din spatele operațiunilor și prețul aplicat, verificând dacă acestea reflectă condiții similare celor acceptate de operatorii independenți pe piață.
Justificarea economică a cheltuielilor, inclusiv pentru publicitate, închirieri auto sau consultanță, este de asemenea monitorizată strict. Companiile trebuie să demonstreze legătura directă între aceste costuri și obținerea veniturilor impozabile. Fără această demonstrație a substanței economice, existența unui contract sau a unei facturi nu garantează automat dreptul de a deduce fiscal aceste cheltuieli în cadrul declarațiilor de impozitare.
Această evoluție a controlului fiscal are loc într-un context de presiune pentru reducerea deficitului bugetar și de adaptare a administrației la noile tehnologii. Digitalizarea permite instituțiilor să utilizeze algoritmi de analiză a riscului pentru a selecta contribuabilii, transformând capacitatea de a explica rapid orice abatere într-o necesitate critică pentru orice entitate economică activă în România.