Persoanele juridice din România care au obligația de a depune situațiile financiare aferente exercițiului financiar 2025 au la dispoziție până luni, 2 noiembrie 2026, pentru a evita declararea inactivității fiscale. Această dată reprezintă termenul limită stabilit pentru a nu intra sub incidența prevederilor privind inactivitatea, conform noilor reglementări care au intrat în vigoare la începutul anului.
Termenul inițial pentru depunerea situațiilor financiare 2025 a fost stabilit pentru data de 2 iunie 2026, deoarece 31 mai a fost duminică, iar 1 iunie a fost zi liberă legală. Totuși, conform Legii nr. 239/2025, cunoscută sub numele de Pachetul 2 de măsuri fiscal-bugetare, un contribuabil este declarat inactiv dacă nu depune situațiile financiare anuale în termen de 5 luni de la împlinirea termenului legal de depunere. Astfel, pragul de siguranță pentru evitarea inactivității este 2 noiembrie 2026.
Conform Legii nr. 239/2025, un contribuabil declarat inactiv care nu se reactivează în termen de un an de la data declarării va fi dizolvat, conform actului normativ de înființare. Această procedură de dizolvare este aplicată de organul fiscal inclusiv în situațiile în care entitatea nu are obligații fiscale restante sau alte creanțe bugetare individualizate în titluri executorii. Excepție constituie societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990 și entitățile care au inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerțului.
Expertul contabil Cosmin Dumitrașcu explică faptul că o depunere întârziată poate genera, în primă fază, o impunere contravențională, însă depunerea tardivă în limitele celor 5 luni prevăzute de lege scapă firma de inactivitate. În ceea ce privește erorile din bilanțuri, Cosmin Dumitrașcu susține că depunerea este confirmată de o recipisă emisă de ANAF, iar eventualele rectificări de declarații sau situații financiare nu ar trebui să atragă sancțiunea de inactivitate fiscală, deoarece depunerea inițială a fost efectuată în termen.
Declarația de inactivitate fiscală aduce riscuri majore pentru continuitatea afacerii, printre care anularea codului de TVA. Această consecință implică imposibilitatea de a deduce TVA la achiziții și obligativitatea colectării TVA la vânzare, precum și nedeductibilitatea achizițiilor pentru calculul impozitului pe profit. Alte efecte includ pierderea credibilității în fața partenerilor de afaceri, riscul de dizolvare și faptul că administratorul firmei va avea un cazier fiscal.
Reglementările fiscale din România sunt sub constante modificări prin pachete de măsuri de redresare și eficientizare a resurselor publice. Introducerea unor termene stricte de depunere și a mecanismelor automate de declarare a inactivității urmărește o monitorizare mai riguroasă a contribuabililor. Aceste măsuri impun companiilor o atenție sporită asupra calendarului de depuneri pentru a evita sancțiunile administrative și juridice severe.