Astronomii au reușit detectarea unui semnal radio provenit direct de la Beta Pictoris b, o exoplanetă gigantică situată la o distanță de 63,4 ani-lumină de Pământ. Această descoperire istorică a permis echipei de cercetători să măsoare direct intensitatea câmpului magnetic al unui corp ceresc aflat în afara Sistemului Solar. Performanța a fost realizată de specialiști de la Centrul de Astrofizică Harvard & Smithsonian, în colaborare cu o echipă de la Universitatea din Oregon.
Pentru a obține aceste date, cercetătorii au utilizat rețeaua de radiotelescoape MeerKAT, situată în Africa de Sud. Marea provocare tehnică a constat în separarea emisiilor specifice planetei de semnalele emise de restul sistemului stelar. Pentru a localiza precis sursa, astronomii au folosit quasari, reprezentând nuclee extrem de luminoase ale unor galaxii îndepărtate, ca puncte de referință pe cer. Această metodă a permis atribuirea exactă a emisiilor planetei Beta Pictoris b, izolându-le de steaua pe care aceasta o orbitează.
Semnalul captat nu reprezintă o transmisie artificială sau o dovadă a unei civilizații extraterestre, ci este o emisie naturală. Radiotelescoapele au înregistrat pulsuri radio rapide, cu o polarizare circulară puternică, semnătură a fenomenului de aurora. Procesul este identificat ca instabilitate maser ciclotronic electronic (ECMI), un mecanism care produce emisii radio asociate aurorelor și în cazul planetei Jupiter. Această semnătură radio este extrem de valoroasă deoarece intensitatea emisiilor este direct legată de câmpul magnetic al planetei.
Datele colectate indică faptul că Beta Pictoris b posedă un câmp magnetic extraordinar de puternic, de ordinul miilor de ori mai intens decât cel al Pământului. Această exoplanetă, un gigant gazos cu o masă de aproximativ zece ori mai mare decât Jupiter, are și o rotație extrem de rapidă. Planeta efectuează o rotație completă în aproximativ 8-9 ore, o dinamică esențială pentru procesele magnetice și pentru accelerarea particulelor încărcate care generează emisiile aurorale observate.
Această descoperire deschide o nouă direcție în studiul exoplanetelor, deoarece câmpurile magnetice oferă informații esențiale despre structura internă, atmosferă și evoluția unei lumi. Astronomii au deja în vedere studierea altor șapte exoplanete gigantice din sisteme stelare apropiate. Noile generații de radiotelescoape ar putea transforma observațiile radio într-un instrument suplimentar de analiză, completând limitele actuale ale telescoapelor optice în studierea planetelor îndepărtate.
În astronomie, studiul exoplanetelor se bazează tradițional pe analiza luminii emise sau reflectate de către aceste corpuri cerești. Totuși, detectarea semnalelor radio reprezintă o evoluție tehnologică majoră, permițând cercetătorilor să exploreze proprietăți fizice precum magnetizarea, care sunt aproape imposibil de măsurat prin metode optice convenționale de la distanțe de zeci de ani-lumină.