În septembrie 2023, un semnal seismic neobișnuit a fost înregistrat de senzori din întreaga lume timp de nouă zile consecutive. Vibrațiile detectate de seismometre aveau o caracteristică extrem de specifică, repetându-se la un interval regulat de 92 de secunde. Acest fenomen misterios a declanșat o investigație internațională amplă, deoarece cercetătorii nu au reușit inițial să identifice sursa exactă a acestor mișcări repetitive din scoarța terestră.
Sursa semnalului a fost localizată într-un fiord izolat din estul Groenlandei, unde o alunecare masivă de teren provocase un tsunami. Apa a rămas în mișcare timp de mai multe zile, lovindu-se repetat de pereții stâncoși ai fiordului. Valurile au atins o înălțime medie de aproximativ 60 de metri pe o porțiune de 10 kilometri, conform datelor prezentate de cercetătorul Kristian Svennevig în studiul publicat în revista Science.
Analiza efectuată de Angela Carillo-Ponce a indicat faptul că forma fiordului a împiedicat apa să se retragă în larg. Din cauza unei curbe abrupte situate în apropierea ieșirii, valul a rămas captiv în interior și a început să oscileze înainte și înapoi. Acest fenomen este numit „seișă” și funcționează similar cu mișcarea apei dintr-un vas care este mutat dintr-o parte în alta, generând vibrații prin impactul cu pereții.
Pentru a confirma ipoteza, echipa a utilizat imagini radar de la satelitul SWOT, care au oferit dovezi directe despre suprafața apei. Thomas Monahan a analizat aceste date, relevând că suprafața apei prezenta diferențe de nivel de până la 2 metri. Comparând imaginile satelitare cu datele seismice din Alert, Canada, cercetătorii au estimat că amplitudinea inițială a valului a fost de 8 metri.
Cercetătorii au exclus ca factori declanșatori vântul sau schimbările nivelului mării, după analiza datelor meteorologice. Concluzia studiului indică faptul că subțierea progresivă a ghețarului la poalele muntelui a fost principalul factor care a dus la prăbușirea masivă de teren. O a doua alunecare de teren, de o dimensiune mai mică, a avut loc în aceeași zonă pe data de 11 octombrie.
Fenomenele de tip „seișă” sunt studiate în contextul monitorizării stabilității ghețarilor și a riscurilor de tsunami în zonele polare. Înțelegerea modului în care mișcarea apei într-un bazin închis poate genera semnale seismice este crucială pentru interpretarea corectă a datelor colectate de rețelele globale de monitorizare a activității tectonice și a schimbărilor climatice.