Auditul intern trebuie să evolueze de la o simplă bifă obligatorie într-un instrument strategic capabil să identifice riscurile care pot afecta profitabilitatea și reziliența unei organizații. Într-un peisaj economic marcat de presiuni asupra costurilor, schimbări fiscale și transformare digitală, această funcție oferă o perspectivă independentă asupra vulnerabilităților. TPA România consideră că abordarea actuală, axată strict pe respectarea procedurilor, este limitată și nu aduce valoare reală în gestionarea riscurilor majore.
În sectorul construcțiilor, auditul intern poate preveni situațiile în care proiecte care par profitabile ascund, de fapt, pierderi financiare. Claudia Bratu, Partener Audit & Advisory și Liderul Serviciilor ESG în cadrul TPA România, explică faptul că o marjă de 10% poate scădea la 7% după alocarea costurilor indirecte, în timp ce un proiect cu 5% marjă poate ajunge la o pierdere de -2%. Auditul trebuie să asigure trasabilitatea costurilor și să identifice deteriorarea marjei înainte ca proiectele să intre în arbitraj.
Eficiența operațională reprezintă un alt domeniu critic unde auditul intern poate interveni pentru a stopa erodarea marjelor de profit. Procesele care funcționează formal, dar sunt ineficiente, precum nivelurile excesive de aprobare, controalele duplicate sau reconcilierile manuale, trebuie evaluate riguros. Auditorul nu trebuie să verifice doar existența unui control, ci să determine dacă acesta mai este necesar sau dacă poate fi simplificat și automatizat pentru a reduce costurile și a clarifica responsabilitățile.
Integrarea inteligenței artificiale în procese precum estimările, selecția furnizorilor sau analiza contractelor impune noi provocări de guvernanță. Organizațiile trebuie să stabilească clar cine aprobă utilizarea soluțiilor AI, ce date sunt utilizate și cine își asumă responsabilitatea pentru deciziile bazate pe algoritmi. Rolul auditorului intern devine preventiv prin evaluarea cadrului de guvernanță AI, monitorizarea performanței aplicațiilor și asigurarea protecției datelor utilizate în aceste procese tehnologice.
Transformarea funcției de audit implică trecerea de la explicarea deficiențelor trecute la prevenirea pierderilor, sancțiunilor sau afectării reputației. Auditorul intern poate deveni un partener strategic pentru conducere, oferind suport în perioade de fuziuni, achiziții sau implementări ESG. Claudia Bratu menționează că noul model de audit se concentrează pe întrebări despre riscurile ce se conturează și pe modul în care datele pot indica necesitatea unei intervenții timpurii.
În cadrul mediului de afaceri modern, guvernanța corporativă include și gestionarea riscurilor legate de sustenabilitate și transparența salarială. Aceste cerințe complexe obligă companiile să își revizuiască structurile de control intern pentru a rămâne conforme și competitive. O abordare strategică a auditului permite integrarea acestor noi standarde de raportare într-un flux de lucru care să susțină performanța pe termen lung a întregii organizații.