Combinatul Liberty Galați se află într-o etapă decisivă de restructurare, existând cinci investitori interesați de achiziția activelor prin metoda negocierii directe. Pe lista potențialilor cumpărători se numără grupul irakian Galiawa, compania chineză Risun, entitatea indiană Jindal, precum și Metinvest și grupul Umbrărescu, prin intermediul UMB. Această schimbare de strategie de vânzare intervine după ce primele două încercări de organizare a unor licitații internaționale nu au reușit să atragă un cumpărător interesat.
Procesul de vânzare ar urma să fie facilitat de un investitor strategic, după ce procedurile anterioare au fost încheiate fără succes. Remus Borza, administrator concordatar al Liberty Galați împreună cu CITR, a indicat că se așteaptă aprobarea unui nou plan de restructurare chiar de marți, săptămâna viitoare. Acest document este esențial pentru stabilirea noilor condiții sub care activul poate fi transferat către o entitate privată, asigurând continuitatea operațiunilor.
Noul plan de restructurare propus include termeni financiari și operaționali foarte riguroși pentru viitorul proprietar. Documentul prevede plata integrală a obligațiilor restante, precum și asumarea unor obligații specifice pentru repornirea producției la nivelul combinatului. În ceea ce privește valoarea tranzacției, noul plan stabilește un preț minim de vânzare de 200 de milioane de euro, o sumă care ar trebui să acopere parțial restanțele și să asigure viabilitatea companiei.
Situația financiară a combinatului este marcată de datorii semnificative către instituțiile statului și către sectorul bancar. ANAF are de recuperat aproximativ 150 de milioane de euro de la Liberty Galați, o sumă considerabilă care trebuie gestionată în cadrul procesului de restructurare. În paralel, expunerea EximBank față de acest combinat este de 300 de milioane de euro, ceea ce subliniază importanța unei achiziții reușite pentru stabilitatea creditorilor.
Procesul de restructurare și vânzare a activelor industriale mari precum Liberty Galați este unul complex, implicând adesea negocierea directă atunci când licitațiile deschise nu produc rezultate. În astfel de cazuri, negocierea directă permite abordarea unor investitori strategici care pot oferi nu doar capital, ci și tehnologie sau acces la piețe internaționale. Succesul acestei tranzacții depinde de capacitatea noului proprietar de a respecta obligațiile de repornire a producției și de a achita restanțele către stat.
În contextul economic actual, restructurarea unor companii de talie mare este un pas necesar pentru menținerea capacităților de producție naționale. Deciziile privind vânzarea unor active metalurgice au un impact direct asupra stabilității fluxurilor de numerar și asupra raporturilor dintre companii și autoritățile fiscale sau instituțiile de creditare.