Relația dintre fermierii din România și marile corporații internaționale este marcată de un dezechilibru structural de putere, chiar dacă din punct de vedere juridic ambele părți sunt tratate ca entități profesionale. Jabbar Kanani, fondatorul și președintele Consiliului de Administrație al Agricover Holding, subliniază că, în practică, fermierii se confruntă cu organizații care dețin departamente juridice, financiare și comerciale complexe. Această asimetrie transformă negocierile comerciale într-un proces dificil pentru producătorii mici sau medii.
Deși agricultura contribuie cu aproximativ 5% la PIB, sectorul are o greutate socială mult mai mare, influențând direct sau indirect viața a aproape 20% din populația țării. Această dimensiune socială este adesea ignorată în politicile economice, care se concentrează doar pe indicatori de producție sau prețuri. Jabbar Kanani argumentează că ponderea sectorului în societate impune o abordare care să țină cont de vulnerabilitatea familiilor și a proprietăților legate de acest domeniu.
În procesul de vânzare a cerealelor, un fermier poate fi trimis în mecanisme de arbitraj internațional, precum GAFTA, un univers juridic sofisticat și necunoscut pentru majoritatea agricultorilor. Deși profesionalizarea fermierilor prin educație financiară și juridică este necesară, aceasta nu poate anula complet lipsa infrastructurii de suport pe care o au corporațiile. Astfel, în fața contractelor-cadru redactate de companii, fermierul acționează mai degrabă ca un consumator decât ca un partener de negociere egal.
Pentru a restabili echilibrul, este necesară o reglementare care să includă standardizarea contractelor-tip pentru vânzarea recoltelor, achiziția de inputuri și pentru serviciile de creditare. Jabbar Kanani propune implementarea unor mecanisme de protecție inspirate din legislația protecției consumatorului, pentru a compensa dezechilibrul de informație. Această abordare ar trebui să includă și proceduri de soluționare a disputelor adaptate capacității reale de răspuns a fermierilor.
Problema necesită o dezbatere amplă între fermieri, companii, finanțatori, Guvern și Parlament pentru a transforma această constatare într-o prioritate de politică publică. Obiectivul final este limitarea efectelor dezechilibrelor de putere prin un cadru legal clar și transparent. Fără o intervenție structurală, relațiile comerciale vor continua să fie reglementate doar prin simpla semnătură a contractelor, ignorând realitatea economică a fermierilor.
Sectorul agricol din România rămâne un pilon economic vital, fiind un domeniu în care deciziile de finanțare și reglementările comerciale au un impact direct asupra stabilității sociale. Deși contribuția la PIB este de aproximativ 5%, dependența a aproape 20% din populație de acest sector subliniază importanța unui cadru juridic echilibrat pentru menținerea securității economice a acestor grupuri de cetățeni.