Gabriel Țecheră, directorul de Guvernanță Corporativă și Relații Investitori al Transport Trade Services, a criticat dur modul în care a fost concepută Directiva privind raportarea de sustenabilitate a întreprinderilor (CSRD). Acesta consideră că prima reglementare legată de acest domeniu reprezintă unul dintre cele mai mari eșecuri legislative la nivel european. Modificările succesive ale reglementărilor au generat costuri semnificative pentru companii și au afectat predictibilitatea cadrului legislativ, obligând numeroase entități să aloce resurse importante pentru cerințe care au fost ulterior simplificate sau eliminate.
Reprezentantul TTS a subliniat că autoritățile europene nu au evaluat corect numărul de companii care vor intra sub incidența noilor obligații. El a menționat că, prin simplul calcul aritmetic, criteriile inițiale de peste 250 de salariați sau o cifră de afaceri de 40 de milioane de lei urmau să includă un număr uriaș de firme. În prezent, revizuirea pragurilor la peste 450 de milioane cifră de afaceri și peste 1.000 de salariați a redus universul companiilor vizate de la sute de mii la doar câteva mii la nivel european.
O problemă majoră vizează companiile care au investit deja resurse pentru a respecta primele cerințe. Gabriel Țecheră a semnalat că multe firme mici au mobilizat eforturi financiare și administrative considerabile, deși nu aveau personal specializat. Acesta a exprimat suspiciunea că statele membre nu vor acorda scutiri pentru companiile care au raportat deja timp de doi ani, ci vor impune continuarea procesului. Această lipsă de certitudine afectează încrederea în stabilitatea reglementărilor europene și calitatea procesului legislativ.
Gabriel Țecheră a criticat și cerințele privind obiectivele de decarbonizare pe termen lung, precum cele pentru anul 2050. El consideră că obligarea întreprinderilor să facă astfel de proiecții nu ține cont de incertitudinile tehnologice și economice. În opinia sa, stabilirea unor direcții climatice este justificată la nivel de stat, dar la nivel de companie este dificil de anticipat amprenta de carbon într-un orizont de aproape o generație și jumătate. Tehnologia avansează într-un ritm care face aceste planificări extrem de complexe.
Deși pachetul legislativ Omnibus a adus beneficii prin simplificarea sarcinilor, rămân dificultăți tehnice semnificative. Gabriel Țecheră a indicat probleme legate de modul de calcul al indicatorilor salariali, precum utilizarea salariului mediu care nu ține cont de timpul efectiv lucrat. De asemenea, a semnalat limitele metodologiei de contabilizare a emisiilor de gaze cu efect de seră și dificultățile colectării informațiilor de la furnizori în cadrul lanțului valoric. Companiile mici nu au puterea de a obține toate datele necesare de la partenerii comerciali.
Raportarea de sustenabilitate face parte dintr-un cadru de reglementări europene tot mai complexe, menite să crească transparența corporativă. Aceste directive impun standardelor de raportare (ESRS) aplicabilitatea în funcție de natura activității fiecărei companii. Deși procesul de simplificare este în curs, impactul asupra structurilor administrative ale întreprinderilor rămâne un subiect de discuție intensă în mediul economic, având în vedere costurile de implementare și necesitatea de a avea personal calificat pentru aceste noi cerințe de raportare.