Industria metalurgică din România se află într-un punct critic, riscând un declin continuu dacă nu vor fi implementate investiții și măsuri de sprijin specifice. Conform unei analize realizate de Energy Policy Group (EPG), sectorul are nevoie de soluții pentru reducerea costurilor cu energia electrică, facilitarea accesului la finanțare și dezvoltarea unei producții cu emisii scăzute de carbon. Această transformare este esențială pentru ca România să devină un producător regional competitiv de metale.
Sectorul aluminiului este marcat de activitatea ALRO Slatina, principalul producător primar din țară și cel mai mare consumator de energie electrică. Deși compania a înregistrat o creștere a producției primare de 5% față de anul precedent, impulsionată de cererea din industriile de apărare și aerospațială, costul energiei rămâne o barieră majoră. Această evoluție pozitivă este însă amenințată de prețurile ridicate ale electricității, care afectează direct competitivitatea acestui segment energetic intensiv.
În segmentul oțelului primar, situația este mult mai gravă, exemplificată de cazul Liberty Galați, singurul producător rămas la nivel național. Compania a intrat în insolvență în 2025 din cauza datoriilor acumulate, iar combinatul și platforma industrială sunt acum în proces de licitație. După ce două runde consecutive de licitație internațională s-au desfășurat fără nicio ofertă, viitorul acestui complex industrial rămâne incert, conform documentului semnat de Izabela Manea și Sabina Ghiță.
Pe de altă parte, producătorii de oțel secundar au reușit să evolueze prin investiții în retehnologizare sau energie regenerabilă. Printre jucătorii relevanți menționați se numără ArcelorMittal (Hunedoara), Tenaris Silcotub (Călărași), care a achiziționat Artrom Steel Tubes (Reșița), și AFV Beltrame Group, proprietarul combinatelor Donalam Târgoviște și Călărași. Recent, UMB Group a preluat combinatul Oțelul Roșu, aflat în faliment de mulți ani, promițând un plan de modernizare și decarbonizare.
Industria cuprului suferă de lipsa infrastructurii necesare prelucrării materiei prime, deși România deține rezerve considerabile gestionate de Cupru Min. În prezent, minereul sau concentratul este exportat pentru prelucrare în țări din afara Europei, inclusiv în China, după care România importă cupru procesat. Analiza EPG subliniază că industria se află la intersecția obiectivelor europene de autonomie strategică, securitate energetică și atingerea țintelor de decarbonizare, oferind o oportunitate de transformare.
Pentru a capitaliza acest context, autorii analizei susțin că este necesară o strategie industrială care să prioritizeze dezvoltarea infrastructurii pentru decarbonizare și să faciliteze accesul la energie la prețuri competitive. Utilizarea eficientă a fondurilor publice și a achizițiilor publice ecologice reprezintă elemente cheie. Înțelegerea capacităților industriale actuale prin instrumente de monitorizare, precum CEE Metals Transition Tracker, este considerată un pas fundamental pentru mobilizarea resurselor necesare.