Marii producători europeni de somon au început să modifice compoziția hranei utilizate în fermele de acvacultură, introducând proteine obținute din resturi de pui. Această schimbare de strategie este adoptată pentru a reduce costurile de producție, în condițiile în care prețul făinii de pește a crescut aproape de două ori în ultimii doi ani. Consumatorii nu pot identifica aceste ingrediente pe etichetele produselor din supermarketuri, deoarece nu există obligația de a menționa compoziția hranei peștelui.
Lerøy Seafood Group, unul dintre cei mai mari producători norvegieni, a confirmat că utilizează deja subproduse de pui în toate fermele sale piscicole marine. Totodată, Mowi, cel mai mare producător mondial de somon și furnizor pentru unele supermarketuri din România, intenționează să introducă ingrediente de origine avicolă în fermele sale din Norvegia și Scoția. Alți jucători importanți, precum Grieg Seafood și SalMar, au început deja procesul de testare sau implementare a acestor noi formule de nutriție.
Subprodusele de pui folosite în procesul industrial includ părți care nu sunt destinate consumului uman, precum oasele sau anumite organe interne, procesate pentru a obține făină proteică și grăsimi. Această practică este deja utilizată de mai mulți producători din Chile și Canada, însă industria europeană a manifestat până recent o reticență mai mare față de această metodă. Producătorii susțin că utilizarea acestor materiale permite valorificarea unor resurse care ar avea o utilitate economică redusă în altă parte.
Motivul principal pentru această tranziție este cel economic, având în vedere că făina obținută din subproduse de pui costă mai puțin de jumătate din prețul făinii de pește raportat la tonă. Industria de acvacultură se confruntă cu o cerere ridicată pentru făină de pește, inclusiv din partea Chinei, în timp ce capturile mondiale de pește sălbatic sunt limitate. În plus, perturbarea pescuitului de anșoa în largul Peru, un producător major, a complicat și mai mult aprovizionarea cu ingrediente tradiționale.
În Uniunea Europeană, utilizarea proteinelor animale procesate provenite de la animale nerumegătoare, inclusiv păsări, este permisă încă din anul 2013, sub reglementări stricte de sănătate și trasabilitate. Normele europene impun condiții riguroase pentru a preveni contaminarea cu proteine provenite de la rumegătoare, evitând astfel riscurile legate de boala vacii nebune. Siguranța consumului depinde de respectarea acestor standarde sanitare și de modul în care ingredientele sunt procesate industrial.
În prezent, cercetarea continuă pentru a evalua impactul acestor schimbări asupra calității peștelui. Institutul norvegian de cercetare alimentară Nofima desfășoară un proiect între 2024 și 2027 pentru a analiza digestibilitatea proteinelor de pui și efectele pe termen lung asupra sănătății și creșterii somonului. Această monitorizare este esențială pentru a asigura că noile formule de hrană, care includ și alte alternative precum soia sau insectele, mențin necesarul nutrițional al peștelui.