Matei Lucescu, fondator și CEO al Fabricii Grivița, a discutat despre eforturile necesare pentru a readuce pe piață un brand cu o istorie de peste 100 de ani. În cadrul conferinței „Made in Romania”, organizată de Gândul, antreprenorul a detaliat procesul complex de reconstrucție a unei afaceri care trebuie să funcționeze în contextul economic actual. Lucescu a subliniat că transformarea unei idei într-un business de succes implică depășirea unor bariere semnificative de acces la resurse.
Istoria Fabricii Grivița este una îndelungată, începând cu anul 1869, când industriașul german Erhard Luther a deschis o berărie în București. Această unitate de producție a devenit rapid una dintre cele mai importante din Capitală, obținând chiar titlul de furnizor al Curții Regale a României. După perioada de naționalizare din anii 40, fabrica a funcționat sub denumirea de Grivița și, ulterior, Gambrinus în perioada comunismă, până în anii 2000.
Antreprenorul a evidențiat dificultățile majore întâmpinate în procesul de dezvoltare, în special în ceea ce privește accesul la capital și la canalele de distribuție. Matei Lucescu a menționat că băncile manifestă reticență în finanțarea companiilor aflate la început de drum. În același timp, retailerii impun condiții stricte, solicitând un brand deja consacrat pentru a permite produselor accesul pe rafturile magazinelor, creând un cerc vicios pentru noile entități.
Accesul la retail reprezintă o barieră critică, deoarece comercianții cer de multe ori ca o companie să fie deja printre cele mai mari 10 branduri din România. Lucescu a explicat că, pentru un antreprenor la început de drum, este esențial să existe o șansă de a ajunge în piață pentru ca consumatorii să poată descoperi produsele. Fără această expunere, este imposibilă construirea notorietății necesare pentru a satisface cerințele retailerilor.
Reînvierea brandului Grivița nu se rezumă doar la utilizarea unui nume cu tradiție, ci necesită investiții masive, eficiență și capacitatea de a inova constant. Matei Lucescu a declarat că a ales acest nume deoarece face parte din cultura românilor, fiind cunoscut de generațiile de părinți și bunici. Totuși, patina istorică nu garantează succesul, fiind necesară o adaptare la cerințele economiei moderne și o gestionare riguroasă a costurilor de producție.
Procesul de reconstrucție a unor branduri istorice face parte dintr-un context mai larg de valorificare a patrimoniului industrial al țării. În România, există posibilitatea de a recupera și moderniza infrastructura sau know-how-ul existent pentru a crea valoare economică nouă. Această abordare vizează transformarea resurselor deja existente în active comerciale și culturale capabile să servească generațiile viitoare, evitând astfel pornirea de la zero în fiecare proiect.