Numărul organizațiilor de transfer de responsabilitate (OTR) din România, care gestionează deșeurile de echipamente electrice și electronice (DEEE), a scăzut semnificativ după implementarea unor condiții de licențiere mai stricte. Conform unui studiu realizat de Consiliul Concurenței, numărul acestor entități a coborât de la 19 în perioada 2021-2023 la doar 14 în anul 2026. Această evoluție indică o presiune crescută asupra sectorului de gestionare a deșeurilor electronice din țară.
Autoritatea de concurență subliniază că noile cerințe legislative, administrative și financiare pot îngreuna atât intrarea unor noi jucători, cât și menținerea celor existenți pe piață. Bogdan Chirițoiu, președintele Consiliului Concurenței, a declarat că suprapunerea proceselor de licențiere, autorizare și certificare riscă să limiteze accesul operatorilor și să afecteze capacitatea de gestionare a deșeurilor. Acest fenomen poate genera efecte directe asupra costurilor suportate atât de către producătorii de echipamente, cât și de către consumatorii finali.
Regulile de autorizare impuse din 2024 includ condiții riguroase, precum deținerea unei cote de piață de cel puțin 5% pentru o categorie de echipamente și constituirea unei garanții de 2 milioane de lei către Administrația Fondului pentru Mediu. Această garanție trebuie acoperită din surse proprii, credite sau contribuții ale acționarilor, fără a putea folosi sumele colectate de la producătorii pentru care organizația preia obligațiile de mediu. Consiliul Concurenței avertizează că aceste praguri pot afecta în mod special organizațiile mici și mijlocii.
Pe lângă dificultățile de licențiere, sistemul de gestionare DEEE se confruntă cu costuri în creștere, România având contribuții financiare mai mari decât alte state europene. În 2023, contribuția pentru gestionarea acestor deșeuri era de aproximativ 4,4 euro pe locuitor, o valoare superioară celor din Olanda (3,3 euro) sau Italia (1,7 euro). De asemenea, există o mare disparitate în tarifele aplicate de diverse organizații, exemplificată de cazul telefoanelor mobile, unde prețurile variază între 0,1 lei și 2,5 lei pe unitate.
Infrastructura de tratare a deșeurilor este marcată de o distribuție geografică neuniformă, ceea ce amplifică presiunea asupra sistemului actual. În anul 2024, aproximativ o treime dintre județele României nu dispuneau de nicio unitate autorizată pentru tratarea deșeurilor electronice. În schimb, Bucureștiul și județul Ilfov concentrează o parte majoră din capacitate, având împreună 40 de unități de tratare. Această concentrare poate reduce capacitatea totală disponibilă și poate crea o dependență de un număr limitat de operatori.
Gestionarea deșeurilor electronice în România se încadrează într-un context de creștere a volumelor de echipamente introduse pe piață. În perioada 2020-2025, cantitatea de echipamente a crescut de la 319.000 de tone la peste 474.000 de tone, în timp ce rata colectării a urcat de la 33% la 57%. Această evoluție urmărește apropierea de ținta europeană de colectare stabilită la 65%, într-un cadru în care responsabilitatea extinsă a producătorului obligă firmele să finanțeze procesul de reciclare.