Programul de guvernare al viitoarei administrații trebuie să pună în centru capacitatea economiei de a transforma resursele în valoare reală, susține Dumitru Chisăliță, președintele Asociației energia Inteligentă (AEI). Acesta subliniază că discuțiile despre deficit, taxe sau salarii rămân incomplete fără o analiză a modului în care România utilizează materialele consumate. Obiectivul principal ar trebui să fie obținerea unei valori economice mai mari din resursele utilizate, evitând modelul bazat pe consumul masiv și cheltuielile constante.
Datele furnizate de Eurostat relevă o situație îngrijorătoare pentru România, unde productivitatea resurselor a stagnat în perioada 2000 – 2025. În acest interval de un sfert de secol, în timp ce media Uniunii Europene a înregistrat o creștere de aproximativ 50%, România a rămas la același nivel de eficiență de la începutul mileniului. Această stagnare indică faptul că creșterea economică nu s-a desprins suficient de consumul de materiale, rămânând semnificativ în urma standardelor europene.
Comparația cu alte economie europene evidențiază decalajul dintre România și partenerii UE. În perioada 2000 – 2025, Polonia a reușit o creștere a productivității resurselor de peste 90%, având un indicator de peste două ori și jumătate mai mare decât cel al României. De asemenea, Bulgaria a înregistrat o îmbunătățire de 40%, în contrast cu lipsa de progres a indicatorului românesc, care a revenit practic la punctul de plecare din anul 2000.
Dumitru Chisăliță propune ca Guvernul să identifice cauzele ineficienței, precum risipa de resurse, managementul defectuos sau utilizarea tehnologiilor slabe. Este necesară o schimbare a criteriilor de evaluare a investițiilor, trecând de la simpla absorbție a fondurilor europene la analiza rezultatelor concrete. Guvernul trebuie să determine dacă proiectele majore reduc costurile de producție, economisesc energie sau creează capacități productive competitive, în loc să se limiteze la un simplu bilanț al plăților efectuate.
Analiza economică trebuie să includă și sectorul energetic, abordând prețul și siguranța aprovizionării prin prisma valorii adăugate. Întreprinderile trebuie să obțină un beneficiu real din energia consumată, iar sprijinul public pentru industrie ar trebui condiționat de modernizare și reducerea pierderilor. Fără o politică coerentă de creștere a valorii adăugate prin prelucrare și tehnologie, discursurile despre bogățiile naturale ale țării nu pot înlocui lipsa de competitivitate economică.
Indicatorul productivității resurselor, raportat de Eurostat, măsoară PIB-ul real la consumul intern de materiale, incluzând materialele extrase intern, importurile și scăzând exporturile. Acest parametru este esențial pentru evaluarea eficienței utilizării resurselor într-o economie, oferind o imagine clară asupra modului în care inputurile materiale sunt transformate în valoare economică finală pentru societate.