Instituțiile financiare internaționale, FMI și Banca Mondială, se reunesc la Bangkok într-un context economic marcat de o creștere accelerată a datoriei, care în ultimele cinci decenii a depășit ritmul producției. Guvernele nu se mai pot baza exclusiv pe ratele de creștere pentru a rezolva problemele fiscale, conform declarațiilor directoarei generale a FMI, Kristalina Georgieva. Această situație impune necesitatea unor măsuri de consolidare fiscală pentru a menține stabilitatea sistemelor economice globale.
Datele furnizate de FMI arată o evoluție alarmantă a raportului dintre datorie și PIB. În 1974, datoria totală a lumii, publică și privată, era de 108% din PIB-ul mondial, compusă din 80% datorie privată și 28% datorie publică. Până în 2024, acest raport a ajuns la 235% din PIB, cu o componentă publică de 93% și una privată de 143%. În prima jumătate a anului 2026, datoria mondială a atins 365,5 trilioane de dolari, reprezentând aproximativ 310% din PIB.
Eficiența investițiilor globale pare să fie în scădere, deoarece economia necesită resurse tot mai mari pentru a genera unități de producție noi. În perioada 2000-2007, pentru fiecare dolar de producție anuală în plus, lumea investea aproximativ 6,4 dolari, în timp ce în perioada 2022-2024, această sumă a crescut la 8,4 dolari. Deși investițiile au crescut la 25,9% din PIB, creșterea economică a încetinit la 3,1% pe an, indicând o utilitate marginală scăzută a datoriei suplimentare.
Sistemul de creditare se concentrează tot mai mult pe refinanțarea datoriilor existente și susținerea cererii, în loc să finanțeze producția nouă. Costul împrumuturilor pentru țările G7 a ajuns la cel mai ridicat nivel de la jumătatea anului 2008, iar cheltuielile anuale cu dobânzile sunt cu aproape 85% mai mari. Interesant este faptul că dobânzile plătite de guvernele economiilor avansate depășesc cheltuielile mondiale estimate pentru inteligența artificială și pentru apărare.
Economiile în curs de dezvoltare se confruntă cu o presiune financiară extremă, având datorii de aproximativ 400 de miliarde de dolari către creditorii externi în 2026. Din această sumă, o treime reprezintă pur și simplu dobânzi. Din cele 119 țări cu venituri mici și medii care au evaluări de credit, 75 se aflau, în martie 2026, în dificultate de plată sau prezentau un risc semnificativ de insolvență, fiind afectate și de crizele climatice sau de conflicte regionale.
Contextul global este marcat de o fărâmițare economică, unde comerțul și fluxurile de capital circulă pe trasee împărțite între blocuri economice. Această fragmentare, care poate costa până la 7% din PIB-ul mondial, afectează sever integrarea globală. În acest cadru, instituțiile multilaterale precum FMI și Banca Mondială caută soluții de restructurare a datoriilor, însă deciziile privind cine va suporta pierderile rămân un subiect de dezbatere intensă la Bangkok.