Sistemul judiciar deține creanțe de 12,79 miliarde de lei față de stat, reprezentând salarii restante și penalități. Această sumă masivă, formată din 10,25 miliarde lei drepturi salariale și 2,5 milioane lei dobânzi, ar putea pune o presiune semnificativă pe deficitul bugetar al României. Magistrații au obținut aceste drepturi prin sentințe definitive, iar plăti evenimentele au fost reeșalonate anterior de guverne din cauza constrângerilor bugetare.
Un caz critic este cel al Tribunalului Argeș, unde 47 de magistrați au obținut poprirea conturilor instituției. În luna august, suma pentru care s-a înființat poprirea era de 26,9 milioane de lei, însă în septembrie aceasta a fost majorată la 30,6 milioane de lei. Tribunalul nu a indicat încă sumele care pot fi efectiv indisponibilizate, ceea ce complică procedura de executare silită pentru creditori.
Situația de la Tribunalul Argeș generează riscuri pentru instituțiile fiscale. Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a avertizat că DGRFP Ploiești ar putea ajunge ea însăși debitor în această procedură. Dacă executarea silită avansează, poprirea conturilor de disponibilități ar putea lovi direct direcția regională a ANAF, care gestionează trezoreria, din cauza mecanismului juridic de validare a popririi.
Conflictul dintre Guvern și sistemul judiciar a ajuns și în instanțele constituționale. Guvernul Bolojan a încercat să conteste la CCR existența unui conflict juridic de natură constituțională, însă Curtea Constituțională a respins sesizarea ca fiind inadmisibilă. În urma procesului de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție a confirmat sentința Curții de Apel București, impunând plata drepturilor în termen de 10 zile.
În cazul în care plata nu este efectuată în termenul stabilit, Guvernul va trebui să plătească penalități de 1% pe zi. Această rată de penalizare reprezintă un cost anual de 356% pentru stat. Disputa are la bază hotărâri prin care magistrații au obținut recalculări ale veniturilor, invocând adesea principiul nediscriminării prevăzut de legislația privind combaterea discriminării.
Problema drepturilor salariale ale magistraților este una veche, fiind ridicată încă din anul 2008 de Curtea Constituțională. În decizii anterioare, precum nr. 838/2009, CCR a stabilit că instanțele nu pot folosi legislația privind discriminarea pentru a înlocui norme legale de salarizare cu reguli create pe cale judiciară, subliniind că Înalta Curte nu are competența de a modifica norme cu putere de lege.