Structura pieței de energie din România, caracterizată de o diversitate a surselor de producție, nu se traduce automat într-un avantaj pentru facturile consumatorilor finali. Deși țara dispune de resurse precum hidrocentralele și reactoarele nucleare, care pot genera electricitate la costuri reduse, mecanismele de tranzacționare și organizarea companiilor impiedică transferul acestor economii către public. Această situație este cauzată de modul în care a fost reorganizat sistemul de producție, separând companiile pe forme de energie.
Procesul de restructurare a fostului sistem integrat a avut loc în etape, având ca moment de referință reorganizarea CONEL din anul 2000. Această decizie a consacrat separarea activităților în societăți independente, astfel încât producția hidro și cea termo să fie gestionate de companii cu interese comerciale proprii. Din cauza acestei fragmentări, complementaritatea tehnică dintre surse a fost înlocuită de o separare a intereselor economice, unde fiecare producător urmărește profitul și investițiile specifice, nu reducerea costului întregului sistem.
Problema centrală rezidă în modul de funcționare al mecanismului european de merit order, prin care se stabilește prețul pieței. În acest sistem, toți producătorii acceptați sunt remunerați la prețul ultimei centrale necesare pentru a acoperi cererea, chiar dacă costul lor marginal este mult mai mic. Dacă ultima unitate de producție necesară este o centrală pe gaze cu costuri ridicate, prețul este tras în sus pentru întregul mix, inclusiv pentru sursele ieftine precum fotovoltaicele sau hidrocentralele.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă (AEI), explică faptul că diferența dintre costul real de producție și prețul de vânzare devine un venit pentru producător, fără a deveni un avantaj pentru economie. Într-un scenariu ipotetic, dacă pentru a acoperi o cerere de 100 MWh sunt necesare și centrale pe gaze care cer 180 euro/MWh, toți ceilalți furnizori care au oferit energie la prețuri de 60 sau 115 euro/MWh vor primi tot 180 euro/MWh. Astfel, o cantitate mică de energie scumpă influențează prețul întregii cantități.
Fragmentarea sistemului a dus la dispariția perspectivei de optimizare a întregului sistem energetic național în favoarea unor strategii comerciale divergente. Fiecare companie își optimizează propriul plan de investiții, ceea ce înlocuiește planificarea integrată cu o sumă de interese proprii. Rezultatul este un model în care România poate avea o producție ieftină și companii profitabile, dar consumatorii continuă să cumpere energie la prețuri ridicate, deoarece avantajul resurselor interne rămâne în profitul producătorilor.
România posedă una dintre cele mai diversificate structuri de producție din Europa, incluzând hidroenergie, energie nucleară, gaze naturale, cărbune, eolian și solar. Această diversitate ar putea asigura competitivitate economică, însă modelul de organizare a societăților pe forme de energie și regulile de merit order limitează impactul pozitiv asupra prețurilor. Reforma din anii 2000 a fost criticată pentru faptul că a confundat concurența cu fragmentarea sistemului energetic.