Economia României traversează o perioadă de instabilitate, înregistrând o scădere a Produsului Intern Brut (PIB) în ultimele trimestre. Comparativ cu primele trei luni ale anului, în al doilea trimestru PIB-ul s-a menținut la același nivel, însă pe cumulul celor două trimestre, acesta a înregistrat o scădere de 0,2% pe seria brută și de 1,9% pe seria ajustată sezonier față de perioada I și II din 2025. Deși sectorul construcțiilor a oferit o contribuție pozitivă de 1,2%, această evoluție a fost susținută exclusiv de lucrările în infrastructura publică.
Sectorul construcțiilor privat suferă din cauza inflației, a dobânzilor ridicate și a nivelului scăzut de investiții, atât în domeniul rezidențial, cât și în industria sau comerțul. În rest, majoritatea sectoarelor economice, precum industria și serviciile, se află în scădere. În ciuda acestor date, autoritățile române mențin o prognoză optimistă de creștere de 0,1%, o cifră care ar putea menține economia într-o zonă de stagflație, evitând astfel decizii politice dificile.
Guvernul are un interes direct în menținerea unei prognoze pozitive pentru a proteja ținta de deficit bugetar. Dacă s-ar confirma o scădere de -0,5%, așa cum estimează Banca Mondială, deficitul ar putea ajunge la 6-7%, forțând tăieri de cheltuieli sau majorări de taxe. De asemenea, o economie în scădere ar putea duce la un downgrade al ratingului de credit, ceea ce ar crește dobânzile pentru împrumuturile de 60 de miliarde de euro pe care statul le plătește anul acesta.
Cauzele recesiunii includ măsuri de austeritate fiscală, precum majorarea TVA la 21% și introducerea impozitării pensiilor peste 3000 lei, care au afectat consumul privat. La acest impact s-a adăugat criza energetică ce erodează competitivitatea industriei manufacturiere. Prețul energiei, determinat de mecanismul de preț marginal pe piața OPCOM, îi penalizează pe consumatorii industriali, deoarece producătorii primesc prețul dictat de cele mai scumpe surse, precum gazul sau cărbunele, chiar și atunci când folosesc energie ieftină.
Politica monetară a BNR, prin menținerea dobânzii-cheie la 6,50%, a restricționat creditarea, comprimând astfel investițiile și consumul. În contextul unei inflații prin costuri, marcate de creșterea prețurilor la utilități, materii prime și logistică, companiile au întâmpinat dificultăți în a transfera costurile către consumatori. Această situație a dus la comprimarea marjelor de profit, scăderea producției și anularea deciziilor de creștere a salariilor, în condiții de concurență intensă pe piață.
Contextul macroeconomic este marcat de o presiune asupra stabilității valutare, în condiții în care rezervele valutare au înregistrat ieșiri de 8,107 miliarde euro în septembrie. Pe piața monetară, dobânda la depozitele overnight a scăzut la 5,88%, în timp ce cursul euro a fost înregistrat la 5,3368 lei. Aceste dinamici reflectă provocările de gestionare a inflației de import și a stabilității macroeconomice într-un regim de depreciere controlată a monedei naționale.