Taxele pe muncă din România sunt percepute ca fiind foarte mari de către cetățeni, însă realitatea economică indică un nivel de încasări din taxe și contribuții obligatorii de doar 27,9% din PIB. Această cifră este semnificativ mai mică decât media Uniunii Europene, care se situează la 39,4%. Discrepanța este cauzată în principal de amploarea economiei subterane și de rata ridicată a evaziunii fiscale din țară.
Economistul Andrei Mocearov explică faptul că mulți angajatori din sectorul privat optează pentru plata angajaților „la negru” sau „la gri” pentru a evita povara fiscală. Această practică reduce taxa efectivă pe muncă, deoarece partea plătită în plic nu este taxată de stat. Din acest motiv, FMI a observat că veniturile din contribuții sociale sunt mici, deoarece un număr redus de români sunt fiscalizați corect.
Din cauza acestui fenomen, persoanele care sunt plătite „la alb” suportă o povară fiscală mai mare. Andrei Mocearov descrie România ca fiind un „ospiciu fiscal”, un loc unde taxele sunt de fapt mici, dar sunt percepute ca fiind sufocante. El subliniază că există o manipulare a opiniei publice prin diagrame care arată taxe mari, fără a preciza că în România taxele sunt suportate de angajat, nu de angajator.
Sistemul actual a fost modificat în ianuarie 2018, când contribuțiile sociale au fost mutate de la angajator la angajat. Această măsură a redus contribuțiile angajatorului de la 22,75% la 2,25%, în timp ce contribuțiile salariatului au crescut de la 16,5% la 35%. În același timp, impozitul pe venit a fost redus de la 16% la 10%, schimbând modul în care este distribuită povara fiscală în cadrul contractului de muncă.
O altă problemă majoră este taxarea redusă a capitalului, România colectând doar 4,8% din PIB din această sursă, față de 8,5% în UE. În timp ce bugetarii plătesc taxele în întregime, marile companii folosesc adesea instrumente de optimizare. Andrei Mocearov menționează că există un consens ideologic în Parlament pentru un „stat minimal”, ceea ce duce la venituri fiscale scăzute, facilități mari și o bază de impozitare redusă.
Fenomenul muncii nedeclare în România este amplu, fiind estimat la aproximativ 22% din ocuparea în sectorul privat, conform unui raport OECD. Această situație este mult peste media OECD și a majorității țărilor din Europa Centrală și de Est. Subevaluarea veniturilor prin plăți în plic este frecventă, afectând protecția socială și contribuțiile la sistemul de pensii și sănătate.