Costul transportului maritim pentru un supertanc petrolier a atins valori fără precedent, pe fondul perturbărilor cauzate de războiul cu Iranul. Această creștere dramatică a tarifelor de transport poate genera o presiune suplimentară asupra prețurilor carburanților pe piața europeană. Perturbările rutei comerciale au dus la o situație în care logistica devine un factor critic pentru stabilitatea prețurilor la pompe.
Conform datelor furnizate de Bloomberg, tariful pentru închirierea unui petrolier de tip VLCC, utilizat pentru transportul petrolului american către Asia, a ajuns la aproximativ 77 de milioane de dolari pentru o singură cursă. Această cifră reprezintă o creștere masivă față de media de 9,2 milioane de dolari de anul trecut. Chiar și față de începutul lunii septembrie, când armatorii solicitau aproximativ 29,5 milioane de dolari, noul tarif este mult mai ridicat.
Pentru un transport de două milioane de barili, noul tarif de 77 de milioane de dolari înseamnă un cost de aproximativ 38,50 dolari pentru fiecare baril, exclusiv pentru transport. În luna septembrie, acest cost era de aproximativ 15 dolari pe baril. Această evoluție este direct legată de războiul cu Iranul, care a forțat modificarea rutelor de transport din Orientul Mijlociu, obligând unele nave să parcurgă trasee mult mai lungi.
Situația este agravată de scăderea disponibilității efective a petrolierelor, în condițiile în care transporturile prin Strâmtoarea Ormuz au revenit la aproximativ 80% din nivelul de dinaintea războiului. Costul transportului petrolului din Orientul Mijlociu către Asia a depășit deja 1,2 milioane de dolari pe zi. Această dinamică îi motivează pe armatori să direcționeze navele către rutele mai profitabile, lăsând cumpărătorii europeni să concureze pentru o ofertă limitată de nave.
Dependența Europei de motorina americană a crescut semnificativ, Statele Unite asigurând anul acesta aproximativ 32% din importurile de motorină ale Uniunii Europene provenite din afara blocului, față de 17% anul trecut. În nord-vestul Europei, această proporție este de aproximativ 57%. Pentru a contracara riscurile, statele G7 au convenit asupra unei eliberări coordonate a aproximativ 100 de milioane de barili de petrol și produse petroliere din rezervele strategice.
Piața europeană de motorină se confruntă cu o situație dificilă, având stocurile comerciale din depozitele Amsterdam-Rotterdam-Anvers sub media ultimilor cinci ani. În același timp, rafinăriile europene funcționează aproape de capacitatea maximă, limitând capacitatea de a compensa eventualele întreruperi. Conform estimărilor Reuters, statele Uniunii Europene au cheltuit deja peste 100 de miliarde de euro în plus pentru importurile de energie de la începutul războiului cu Iranul.