Reglementările europene privind reducerea emisiilor de metan și dezvoltarea capacităților de stocare a dioxidului de carbon impun costuri și obligații semnificative industriei de petrol și gaze din România. Raluca Covrig, director Afaceri Publice și Comunicare în cadrul Federației Patronale a Energiei (FPE), a declarat că aceste norme afectează direct competitivitatea companiilor din sector. Implementarea regulamentului privind metanul va necesita investiții estimate la 1,34 miliarde de euro pentru operatorii naționali.
Situația particulară a României este cauzată de o istorie de aproape 170 de ani în exploatarea de țiței și gaze naturale. Această activitate îndelungată a generat un număr foarte mare de sonde, care însumează aproape 60.000 de unități, atât active, cât și abandonate. Toate aceste sonde trebuie monitorizate și raportate conform noilor cerințe, proces care generează costuri enorme pentru operatori, deoarece trebuie să asigure eliminarea emisiilor de metan.
Un alt subiect critic este Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete (NZIA), care vizează stocarea geologică a dioxidului de carbon. Până în 2030, producătorii din Uniunea Europeană trebuie să pregătească o capacitate anuală de injectare de 50 de milioane de tone de CO2. În acest context, trei companii din România, respectiv OMV Petrom, Romgaz și Black Sea Oil & Gas, trebuie să asigure aproximativ 20% din această capacitate la nivelul întregii Europe.
Problemele legate de monitorizarea, raportarea și verificarea emisiilor de metan (MRV) vizează și importurile de gaze naturale din afara Uniunii Europene. Termenul de implementare pentru aceste cerințe este stabilit pentru 1 ianuarie 2027, ceea ce pune presiune pe companiile implicate în comerț. Deși Comisia Europeană discută o flexibilizare a calendarului cu un an, reprezentanții industriei consideră că o amânare de trei ani ar fi mult mai adecvată nevoilor reale.
Lipsa unui cadru legislativ național complet și absența unei autorități desemnate pentru implementare complică situația operatorilor de pe piață. Raluca Covrig a subliniat că presiunea financiară pentru respectarea acestor obligații poate limita capacitatea companiilor de a investi în diversificarea mixului energetic. În prezent, piața serviciilor de captare, transport și stocare a carbonului (CCS) este considerată insuficient dezvoltată, ceea ce face ca investițiile necesare să fie extrem de costisitoare.
Pentru a contracara aceste dificultăți, organizațiile din sectorul energetic din Europa Centrală și de Est au consolidat cooperarea regională. România, împreună cu Grecia, Polonia, Bulgaria, Slovacia și Cehia, a semnat o declarație comună la Sofia pentru a susține o poziție unitară în fața Bruxelles-ului. Această inițiativă urmărește transformarea dialogului cu instituțiile europene într-un proces bazat pe fapte, care să țină cont de securitatea energetică și competitivitatea economică a regiunii.