Analiza realizată de Centre for European Policy Studies (CEPS) evidențiază dificultățile întâmpinate de companiile care încearcă să ofere unei baterii o a doua viață în Uniunea Europeană. Raportul publicat la 15 octombrie subliniază că, deși reglementările s-au extins rapid, există lacune semnificative în ceea ce privește standardizarea, accesul la informații și responsabilitățile juridice. Progresele sunt vizibile în producție, siguranță și performanță, însă etapele de reutilizare, reconversie și reciclare rămân subdezvoltate din punct de vedere normativ.
Autorii analizei, Nwamaka Ikenze, Hien Vu și Vasileios Rizos, au identificat un număr redus de standarde mature pentru procesele de reutilizare, repurposing și reciclare comparativ cu etapele inițiale de fabricare. Această lipsă de repere armonizate obligă operatorii să dezvolte propriile proceduri de testare, ceea ce crește costurile operaționale. Neclaritățile privind statutul bateriilor second-life, demontarea, transportul și stocarea generează incertitudini care pot afecta rentabilitatea investițiilor în acest sector.
Accesul la date reprezintă o problemă centrală, deoarece operatorii au nevoie de informații precise despre capacitatea rămasă, numărul de cicluri de încărcare și temperaturile de funcționare. Deși sistemele de management electronic pot furniza aceste detalii, există riscul ca istoricul bateriei să se piardă în procesul de demontare sau reconstrucție. Fără date fiabile, evaluarea stării tehnice și a riscurilor asociate devine dificilă, impunând companiilor costuri suplimentare pentru verificări manuale.
Pentru a combate fragmentarea informațională, Regulamentul (UE) 2023/1542 introduce pașaportul digital al bateriei, care va deveni obligatoriu începând cu 18 februarie 2027. Acest registru electronic va include date despre model, starea de sănătate a unității și numărul de cicluri de utilizare. Pașaportul va fi menținut și în timpul transformărilor, asigurând continuitatea informațiilor. Totuși, CEPS avertizează că utilitatea acestuia depinde de interoperabilitatea sistemelor și de drepturile efective de acces ale actorilor economici.
Regulamentul impune responsabilități juridice importante, deoarece noul operator care introduce pe piață o baterie reutilizată sau reconvertită poate fi considerat producător. Această schimbare înseamnă că firmele trebuie să asigure testarea, controlul calității, siguranța și conformitatea noului produs. Pentru întreprinderile mici și mijlocii, aceste obligații pot fi deosebit de grele, deoarece nu dispun de departamente juridice sau laboratoare proprii pentru a gestiona complexitatea proceselor de conformitate.
Evoluția pieței bateriilor pentru vehicule electrice va pune sub semnul întrebării capacitatea sistemului actual de a gestiona fluxurile de deșeuri și resurse. Pe măsură ce primele generații mari de baterii ajung la sfârșitul utilizării inițiale, decizia între reciclare și stocare staționară va depinde de claritatea cadrului juridic. Standardizarea proceselor de second-life este esențială pentru a transforma aceste componente în active economice, evitând transformarea lor automată în deșeuri.