Regulamentul UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, cunoscut sub denumirea PPWR, va intra în aplicare începând cu data de 12 august 2026. Această nouă legislație europeană modifică semnificativ modul în care producătorii din România trebuie să gestioneze obligațiile legate de ambalaje atunci când livrează produse către clienți din alte state membre ale Uniunii Europene. Schimbarea vizează în special companiile care livrează produse ambalate către persoane juridice sau fizice din afara frontierelor naționale.
Conform analizei realizate de Adrian Teampău și Anca Andrei-Cimbru, reprezentanți Deloitte România, responsabilitatea producătorilor se extinde dincolo de locul unde are loc ambalarea produselor. Chiar dacă ambalarea se realizează local, în România, noul regulament PPWR pune accent pe statul membru în care produsul este pus la dispoziția utilizatorului final. În cazul vânzărilor directe către consumatori din alte țări, producătorul român poate deveni titularul obligațiilor în fiecare stat în care produsele sunt introduse pe piață.
Obligațiile de conformare vor varia în funcție de fluxurile comerciale specifice ale fiecărei companii. Un producător care livrează către un distribuitor local într-un alt stat UE va avea un regim diferit față de cel care vinde direct prin magazine online către consumatori. De asemenea, companiile trebuie să gestioneze separat categorii distincte, precum ambalajele de vânzare, ambalajele grupate și ambalajele de transport, deoarece responsabilitatea pentru acestea poate reveni unor operatori diferiți.
Pentru anumite fluxuri transfrontaliere, legislația europeană impune desemnarea unui reprezentant autorizat în statul membru respectiv. Acest reprezentant are rolul de a acționa în numele producătorului pentru a facilita procesele de înregistrare, declarare și finanțare a gestionării deșeurilor de ambalaje. Adrian Teampău și Anca Andrei-Cimbru avertizează că lipsa unei evaluări riguroase privind necesitatea acestor reprezentanți poate duce la situații în care obligațiile legale există, dar nu sunt îndeplinite corespunzător.
O provocare majoră pentru companii este capacitatea de a identifica și raporta cantitățile exacte de ambalaje utilizate în fiecare stat. Sistemele actuale de raportare locală ar putea fi insuficiente pentru a răspunde cerințelor transfrontaliere de conformare. Companiile vor trebui să demonstreze tipul ambalajului, materialul, masa acestuia și destinația produsului. Lipsa unor procese robuste de colectare și validare a datelor crește riscul unor raportări incomplete către autoritățile europene.
Implementarea acestor reglementări europene face parte dintr-un context de reglementări stricte privind sustenabilitatea și economia circulară în cadrul Uniunii Europene. Companiile trebuie să realizeze o radiografie completă a fluxurilor de vânzare și să asigure o colaborare între departamentele de logistică, fiscalitate, mediu și juridic. Această coordonare este esențială pentru a utiliza aceeași clasificare a ambalajelor și pentru a menține informații corecte privind materialele de ambalare utilizate.