Implementarea Regulamentului UE privind ambalajele și deșeurile de ambalaje, cunoscut sub denumirea PPWR, va intra în vigoare la data de 12 august 2026. Această schimbare legislativă modifică radical obligațiile de conformare pentru producătorii din România care livrează produse ambalate către clienți din alte state membre ale Uniunii Europene. Noul cadru reglementar impune o gestionare mult mai riguroasă a deșeurilor de ambalaje pe plan transfrontalier.
Conform consultanților Adrian Teampău și Anca Andrei-Cimbru de la Deloitte România, responsabilitatea se extinde de la produsele vândute local către companiile care livrează produse către persoane fizice sau juridice din alte state UE. Analiza nu se mai limitează doar la locul unde are loc ambalarea produselor, ci se concentrează pe statul membru în care produsul este pus la dispoziția utilizatorului final. Această extindere vizează în special vânzările la distanță, pentru a evita situațiile în care ambalajele ajung pe piață fără un operator responsabil identificat.
Obligațiile nu sunt uniforme pentru toate tipurile de livrări în cadrul Uniunii Europene, necesitând o analiză distinctă pentru fiecare flux comercial în parte. Un producător român care vinde către un distribuitor local într-un stat membru va avea un regim diferit față de cel care vinde direct prin magazin online către consumatori. De asemenea, companiile trebuie să gestioneze separat ambalajele de vânzare, ambalajele grupate și ambalajele de transport, deoarece responsabilitatea poate reveni unor operatori diferiți.
Pentru anumite fluxuri de vânzare transfrontaliere, Regulamentul UE impune desemnarea obligatorie a unui reprezentant autorizat în statul membru respectiv. Acest reprezentant are rolul de a acționa în numele producătorului pentru a facilita procesele de înregistrare, declarare și finanțare a gestionării deșeurilor de ambalaje. Lipsa unei evaluări riguroase privind necesitatea acestor reprezentanți poate duce la situații în care obligațiile legale există, dar nu sunt îndeplinite corespunzător de către companii.
O provocare majoră pentru companii rămâne colectarea datelor precise necesare raportării la nivel de stat membru. Producătorii trebuie să poată demonstra tipul ambalajului, materialul utilizat, masa acestuia, destinația produsului și statul în care este utilizat. Sistemele actuale de raportare locală ar putea fi insuficiente pentru a răspunde cerințelor de conformare transfrontaliere, ceea ce crește riscul unor raportări incomplete. Este necesară o coordonare între echipele de vânzări, logistică, fiscalitate, mediu și juridic.
Regulamentele privind ambalajele și deșeurile de ambalaje fac parte din eforturile Uniunii Europene de a promova economia circulară și reducerea impactului asupra mediului. Prin standardizarea acestor reguli la nivel continental, UE urmărește să limiteze cantitatea de deșeuri generate și să faciliteze reciclarea materialelor. Pentru companiile din România, acest lucru înseamnă o adaptare a proceselor interne de monitorizare a fluxurilor de materiale către piețele externe.