Analistii și investitorii internaționali estimează că prețul aurului ar putea atinge un nou record istoric în intervalul următoarelor 12-18 luni. Această prognoză este susținută de factori precum incertitudinea geopolitică, inflația și cererea crescută din partea băncilor centrale. După ce prețul a ajuns la aproximativ 5.500 de dolari pe uncie troy în ianuarie 2026, acesta a suferit o corecție până la nivelul de 4.100 de dolari.
Goldman Sachs estimează că metalul prețios va ajunge la 4.900 de dolari pe uncie troy până la sfârșitul anului 2026. Această valoare ar reprezenta o creștere de aproximativ 800 de dolari față de nivelul actual. Investitorii caută active de refugiu pentru a se proteja împotriva turbulențelor de pe piețele financiare, a inflației și a scăderii prețurilor obligațiunilor guvernamentale, ceea ce ar putea impulsiona cererea.
Semnalele venite din Germania indică o posibilă schimbare de abordare, după ce președintele Bundesbank, Joachim Nagel, a argumentat în favoarea diversificării activelor. Nagel a subliniat că, deși randamentele obligațiunilor guvernamentale au devenit mai atractive, creșterea nivelurilor de îndatorare a amplificat riscul de credit. De asemenea, președintele a evidențiat importanța riscurilor geopolitice în procesul de administrare a rezervelor de aur ale băncii centrale.
O eventuală decizie a Bundesbank ar fi semnificativă, având în vedere că instituția nu a mai achiziționat aur de aproape 30 de ani. În perioada de după cel de-Al Doilea Război Mondial, banca a ales să nu cumpere aur chiar și atunci când deținea un excedent de dolari americani, pentru a menține relația cu principalul aliat transatlantic. O schimbare de politică ar putea transmite un semnal puternic piețelor financiare internaționale.
Sondajul World Gold Council realizat în rândul a 74 de bănci centrale arată că 45% dintre acestea intenționează să își majoreze rezervele de aur în următoarele 12 luni. Victor Dima, manager de trezorerie la Tavex România, consideră că asistăm la o transformare structurală a sistemului monetar global. Această evoluție ar putea însemna o înlocuire treptată a obligațiunilor guvernamentale cu aurul în poziția de principal activ de rezervă.
Evoluția piețelor financiare și a activelor de rezervă are un impact direct asupra stabilității economice, în contextul în care deficitele bugetare și costurile cu dobânzile rămân teme sensibile. În România, de exemplu, deși deficitul bugetar a coborât la 3,81% din PIB, dobânzile au costat statul peste 50 de miliarde de lei, subliniind complexitatea gestionării resurselor financiare naționale.