Comisia Europeană a declanșat, la 1 octombrie, o procedură de constatare a neîndeplinirii obligațiilor împotriva României. Această acțiune vizează regimul fiscal aplicat câștigurilor obținute prin intermediari stabiliți în alte state din UE sau din Spațiul Economic European (SEE), care nu dețin un sediu permanent în România. Autoritățile europene consideră că diferențele de taxare actuale descurajează utilizarea serviciilor financiare transfrontaliere.
În prezent, clienții intermediarilor care intră sub incidența regimului de reținere la sursă din România plătesc un impozit de 3% sau 6% pentru fiecare tranzacție profitabilă. În schimb, pentru intermediarii care nu dețin sediu permanent în țară, clienții datorează, de regulă, un impozit de 16% pe câștigul net anual impozabil. România dispune de două luni pentru a răspunde și pentru a aborda aspectele semnalate de Comisia Europeană.
Evoluția regimului fiscal a fost marcată de modificări semnificative în ultimii ani. În ianuarie 2023, România a introdus cote de reținere la sursă de 1% și 3% pentru intermediarii eligibili, în timp ce restul investitorilor erau taxați cu 10% pe câștigul net anual. Începând cu ianuarie 2026, cotele de reținere la sursă au crescut la 3% și 6%, iar cota aplicată câștigului net anual a fost majorată la 16%.
O problemă centrală în această structură fiscală este imposibilitatea de a compensa pierderile cu câștigurile în regimul de reținere la sursă. De exemplu, un investitor cu un profit de 10.000 de lei și o pierdere de 8.000 de lei ar plăti 600 de lei cu o cotă de 6% pe tranzacții, versus 320 de lei cu o cotă de 16% pe câștigul net de 2.000 de lei. În primul caz, impozitul efectiv ajunge la 30% din rezultatul net.
Există trei direcții posibile pentru rezolvarea situației. Prima presupune extinderea regimului de reținere la sursă la intermediarii din UE și SEE. A doua opțiune vizează reducerea cotei de 16% pentru investitorii din afara regimului de reținere. A treia variantă ar fi introducerea unei cote unice de 16% pe câștigul net anual pentru toți investitorii, permițând însă compensarea pierderilor, indiferent de intermediarul utilizat.
Decizia finală a autorităților va influența accesul investitorilor la brokeri europeni reglementați. Dacă reforma va impune costuri de raportare prea mari pentru intermediarii transfrontalieri, aceștia ar putea renunța la piața locală. Totodată, dacă extinderea reținerii la sursă va elimina posibilitatea de a compensa pierderile, unii investitori activi ar putea ajunge să plătească impozite efective mai mari, în ciuda unor cote nominale mai mici.