Structura pieței de energie din România generează un paradox în care avantajele surselor ieftine nu ajung la consumatori, conform unei analize publicate de Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă. Expertul susține că reorganizarea sistemului energetic a dus la o separare a intereselor economice, transformând complementaritatea tehnică a surselor într-o competiție între companii cu costuri de producție radical diferite.
Problema principală provine din restructurarea începută în anul 2000, când reorganizarea CONEL a separat activitățile în societăți independente. În trecut, într-un portofoliu integrat, hidrocentralele, centralele nucleare și termocentralele își puteau gestiona împreună costurile și riscurile, oferind roluri complementare pentru stabilitatea sistemului. Astfel, o sursă putea produce constant, în timp ce alta răspundea rapid la variațiile de consum, asigurând echilibrul întregului portofoliu energetic național.
Prin fragmentarea actuală, fiecare companie urmărește propriile venituri și investiții, fără a mai prioritiza optimizarea întregului sistem energetic național. Interesul comercial al unui producător de energie ieftină nu este reducerea prețului de piață, ci obținerea celui mai bun preț pentru producția sa. Această abordare separată de costuri de producție, păstrând în același timp un mecanism de uniformizare a prețurilor, transformă diferența dintre cost și preț într-un profit pentru producător, nu într-un avantaj pentru economie.
Mecanismul european de „merit order” determină modul în care se formează prețul în fiecare oră, oferind prioritate surselor cu costuri marginale mici, precum hidrocentralele sau nuclearele. Totuși, toți producătorii sunt remunerați la prețul ultimei centrale necesare pentru a acoperi cererea. Dacă această ultimă unitate este o centrală pe gaze cu costuri ridicate, atunci și parcurile fotovoltaice sau hidrocentralele sunt plătite la acel preț ridicat, deși costurile lor reale sunt mult mai mici.
În concluzie, Dumitru Chisăliță consideră că România a confundat concurența cu fragmentarea sistemului. Deși țara dispune de una dintre cele mai diversificate structuri de producție din Europa, modelul de organizare a societăților pe forme de energie și aplicarea ordinului de merit limitează competitivitatea economică. Reforma nu trebuie judecată doar prin liberalizare, ci prin capacitatea de a transforma resursele naționale în energie accesibilă pentru populație.
Sistemul energetic românesc funcționează pe baza unui mix diversificat, care include hidroenergie, energie nucleară, gaze naturale, cărbune, eolian și solar. Această diversitate este esențială pentru stabilitatea rețelelor electrice, însă modul în care sunt reglementate interacțiunile comerciale între aceste tehnologii influențează direct stabilitatea prețurilor de la robinet și capacitatea de planificare a investițiilor pe termen lung în infrastructura de producție.