Sistemul Energetic Național a înregistrat un moment de dominație totală a energiei fotovoltaice luni, 5 octombrie 2026. În intervalul prânzului, la ora 14:25:53, producția totală de energie a fost de 4.702 MW, dintre care o parte masivă de 3.000 MW a fost generată exclusiv de soare. Această cifră reprezintă aproximativ două treimi din totalul energiei produse în acel moment, marcând un procent record raportat la capacitatea de generare a întregului sistem național.
Această explozie a producției solare diurne a dus la o reducere drastică a contribuției celorlalte surse de generare. Termocentralele care utilizează cărbunele și hidrocentralele au fost forțate să își diminueze semnificativ nivelul de producție în orele cu intensitate solară maximă. Fenomenul este considerat îngrijorător pentru siguranța Sistemului Energetic Național, deoarece se realizează prin suprimarea funcționării celorlalte surse de energie care asigură stabilitatea rețelei.
Impactul economic asupra companiilor tradiționale de energie este unul sever, deoarece reducerea producției afectează direct veniturile acestora. Presiunea financiară asupra bugetelor acestor entități poate genera riscul unor concedieri masive ale personalului calificat. Situația este agravată de faptul că energia fotovoltaică este cea mai ieftină sursă, fiind subvenționată prin certificate verzi și având acces garantat la rețea, în timp ce sursele tradiționale sunt puternic șubrezite.
În perioadele de vârf solar, surplusul masiv de energie generat de panouri este direcționat către exporturi. Rețea națională exportă cantități considerabile de energie excedentară către țările vecine, profitând de producția abundentă. Totuși, acest echilibru este extrem de fragil și durează doar câteva ore, deoarece imediat ce soarele apune, producția solară scade la zero, lăsând sistemul fără marea majoritate a gigawaților generați anterior.
Odată ce producția fotovoltaică dispare, rețeaua devine dependentă de importuri pentru a acoperi necesarul de consum al populației și al economiei. Dependența de energia de afară este atât de accentuată încât România aduce din exterior mai mulți megawați decât reușește să genereze intern în acele intervale. Această tranziție bruscă de la surplus la deficit pune sub semnul întrebării stabilitatea furnizării de energie în afara orelor însorite.
Evoluția mixului energetic din România reflectă o dependență crescută de sursele regenerabile intermitente, care necesită un management riguros al rețelelor de transport. În contextul în care hidrocentralele sunt limitate de lipsa apei și termocentralele pe cărbune sunt cele mai scumpe surse de energie, gestionarea surplusurilor și a deficitelor rămâne o provocare majoră pentru echilibrul energetic național și pentru stabilitatea prețurilor la consumatori.