Parlamentul României dezbate inițiativa legislativă B562/2026, intitulată „privind protejarea intereselor naționale în domenii strategice”, care ar putea afecta atractivitatea economică a țării. Proiectul propune mecanisme prin care statul poate interveni direct în tranzacțiile private din sectoare cheie, precum energia. Această mișcare legislativă este privită ca un risc major de izolare a economiei naționale într-un context global marcat de tensiuni și competiție economică acerbă între marile puteri.
Propunerea vizează instituirea unor drepturi de intervenție care permit statului să preia active critice în contul datoriilor fiscale. Această prevedere ar putea transforma investitorii strategici în simpli brokeri pentru stat, deoarece aceștia ar suporta toate costurile și riscurile proceselor de fuziune și achiziție. Procesele de M&A implică echipe masive de avocați, auditori și finanțări bancare complexe, pe care statul ar putea să le anuleze prin exercitarea unor prerogative discreționare.
Un aspect critic al proiectului este termenul de nouăzeci de zile în care statul ar trebui să achitie prețul integral al tranzacției. Există dubii privind capacitatea bugetară a statului de a deține fonduri de oportunitate pentru astfel de achiziții neprevăzute. În cazul în care plata nu este efectuată la timp, vânzătorii se pot trezi cu activele transferate, dar fără banii cuveniți, ceea ce ar genera un risc juridic imens.
Implementarea acestui mecanism ar putea produce un efect de descurajare masivă, cunoscut sub numele de chilling effect, în rândul fondurilor private. Investitorii ar putea refuza să mai aloce resurse pentru analiza și structurarea tranzaucțiilor în România din cauza imprevizibilității juridice. Astfel, companiile românești ar putea fi izolate pe piață, fiind imposibil de valorificat la justa lor valoare din cauza lipsei de siguranță oferite de reglementări.
Susținătorii legii argumentează că aceasta protejează consumatorul, însă există deja un arsenal de control activ în prezent. Statul utilizează deja Comisia de Examinare a Investițiilor Străine Directe (CEISD), reglementările ANRE sau ANCOM și filtrul Consiliului Suprem de Apărare a Țării. Adăugarea unui mecanism de intervenție directă ar reprezenta un surplus de birocrație și arbitrariu, fără a aduce un plus real de securitate națională.
În prezent, mediul de afaceri din România este influențat de dinamici economice regionale, unde companiile străine monitorizează atent stabilitatea pieței. De exemplu, companiile grecești au manifestat îngrijorări legate de inflația din România și de riscul de retrogradare economică. Într-un astfel de peisaj, introducerea unor reguli care limitează predictibilitatea capitalului privat poate accentua vulnerabilitatea economică a țării pe termen lung.