O nouă descoperire paleontologică în provincia Fujian, din sud-estul Chinei, a scos la iveală fosila unei specii de pasăre extrem de vechi. Noul specimen, numit Yuezhuornis yangyuanensis, datează din perioada jurasică, de acum aproximativ 150 de milioane de ani. Această descoperire oferă cercetătorilor o imagine mult mai complexă asupra modului în care s-au dezvoltat primele păsări, provocând ipotezele tradiționale despre evoluția planului corporal al acestora.
Specia Yuezhuornis yangyuanensis prezintă un amestec de trăsături anatomice care combină caracteristicile păsărilor cu cele ale dinozaurilor. Deși avea aripi dezvoltate, acestea erau surprinzător de mici în raport cu restul corpului, ceea ce sugerează că animalul era mai potrivit pentru alergare decât pentru zbor. Paleontologul Steve Brusatte a descris scheletul ca fiind un amestec de tip „monstru Frankenstein”, subliniind diversitatea mare a rudelor timpurii ale păsărilor.
Anatomia acestei creaturi de aproximativ 800 de grame include elemente specifice dinozaurilor carnivore. Yuezhuornis yangyuanensis poseda o gheară în formă de seceră pe al doilea deget flexibil, similară cu cea a unor dinozauri precum Deinonychus, Velociraptor sau Troodon. În plus, animalul avea dinți relativ mari, dens împrenați și zimțați în maxilare, o trăsătură întâlnită la carnivore, dar nu și la păsările moderne, alongside o coadă lungă și osoasă.
Paleontologul Min Wang a declarat că această fosilă contestă paradigma conform căreia planul corporal al păsărilor a evoluat aproape exclusiv sub presiunile selective ale zborului. Conform lui Wang, descoperirea schimbă presupunerea despre aspectul unei păsări jurasice, deoarece specia pare să fi avut o capacitate limitată sau chiar inexistentă de a zbura. Această pasăre ar fi putut concura pentru hrană cu dinozauri mici care nu erau păsări.
Evoluția păsărilor a început în timpul Jurasicului din dinozauri mici cu pene, însă lipsa fosilelor precise a dificultat până acum înțelegerea exactă a acestui proces. Specia Yuezhuornis yangyuanensis se plasează în același context istoric cu celebrul Archaeopteryx din Europa, fiind una dintre cele mai vechi păsări cunoscute. Studiul acestor fosile arată că unele specii timpurii s-au adaptat vieții terestre, renunțând la capacitatea de zbor.
În domeniul paleontologiei, identificarea unor specii de tranziție este esențială pentru reconstruirea arborelui evolutiv. Descoperirea unor animale care combină trăsăturile de dinozaur cu cele de pasăre ajută la înțelegerea diversității biologice din perioada jurasică. Aceste fosile permit cercetătorilor să determine dacă anumite grupuri au evoluat din strămoși zburători pentru a se întoarce la viața pe sol sau dacă au ocupat nișe ecologice diferite de cele ale zborului.