O nouă schimbare de paradigmă economică este în curs de implementare, marcată de trecerea de la utilizarea materiei fizice la economia binară. Această transformare este condusă de tehnologii precum inteligența artificială, robotizarea, calculul cuantic și digitalizarea masivă. Într-un astfel de model, valoarea nu mai derivă preponderent din forța de muncă sau resursele materiale, ci din informație, algoritmi, proprietate intelectuală și tehnologia integrată în produse.
Evoluția tehnologică a fost marcată de momente cheie, precum publicarea lucrării *Attention Is All You Need* de către cercetătorii Google. Această lucrare a introdus arhitectura Transformer, care permite procesarea informației fără a fi strict secvențială, facilitând paralelizarea calculelor. Ulterior, abordarea a fost extinsă la procesarea imaginilor prin *Vision Transformer*, demonstrând că algoritmii pot asista sau automatiza un număr vast de activități cognitive complexe.
Impactul asupra productivității totale a factorilor de producție (TFP) este un subiect de analiză economică intensă. Acemoglu estimează că inteligența artificială ar putea contribui cu aproximativ 0,064 puncte procentuale pe an la creșterea TFP, reprezentând o creștere cumulată de circa 0,66% pe parcursul a zece ani. Totuși, efectul asupra PIB-ului ar putea fi mai semnificativ datorită reacției investițiilor și a acumulării suplimentare de capital.
Automatizarea introduce mecanisme contradictorii asupra pieței muncii, între efectul de înlocuire și cel de reinstalare. În timp ce preluarea sarcinilor de către capital poate scădea cererea de muncă, pot apărea noi roluri în care oamenii păstrează un avantaj comparativ. În scenariile extreme de dezvoltare a inteligenței artificiale generale (AGI), analiza Korinek și Suh sugerează că viteza de automatizare față de ritmul acumulării de capital va determina evoluția salariilor.
Pentru economiile emergente, dezvoltarea tehnologiei și implementarea modelelor AI nu mai sunt opționale, fiind esențiale pentru evitarea capcanei venitului mediu. Competiția nu se mai poate baza pe costuri salariale reduse sau resurse naturale, deoarece acestea sunt fragil și ușor de replicat. Avantajul sustenabil provine din cunoaștere, inovare, capital uman specializat și ocuparea unor segmente de înaltă valoare în lanțurile globale, precum software-ul sau semiconductorii.
Din punct de vedere teoretic, progresul tehnologic a fost tratat ca un factor exogen în modelele neoclasice ale lui Solow, dar teoriile creșterii endogene subliniază rolul ideilor și al inovării. Această dinamică permite trecerea către o „creștere generatoare”, care funcționează ca un multiplicator de prosperitate. Spre deosebire de creșterea extractivă sau de cea pur sustenabilă, modelul generator creează factori care susțin dezvoltarea pe termen lung.
context_missing: false