Comisia Europeană pregătește o extindere majoră a capacităților Europol, agenția de poliție a Uniunii Europene cu sediul la Haga. Planul vizează dublarea bugetului instituției la suma de 3 miliarde de euro, oferind agenției acces la un volum mult mai mare de date. Această mișcare este dictată de necesitatea utilizării unor instrumente de inteligență artificială care să permită monitorizarea și reacționarea în timp real la amenințările emergente.
Motivul principal pentru această investiție este utilizarea tehnologiilor avansate de către infractori. Criminalii folosesc deja inteligența artificială pentru a orchestra escrocherii, extorsions, atacuri cibernetice și pentru crearea de clipuri video de tip deepfake. Această evoluție tehnologică a criminalității pune presiune pe autoritățile de poliție, care trebuie să adopte instrumente similare pentru a nu rămâne în urmă în cadrul luptelor de combatere a fraudelor și a atacurilor informatice.
Totuși, propunerea stârnește îngrijorări privind protecția datelor personale. Wojciech Wiewiórowski, Supervizorul European pentru Protecția Datelor, a semnalat riscul ca agenția să păstreze date despre un număr vast de persoane care nu au nicio legătură cu infracțiuni. De asemenea, Autoritatea europeană de protecție a datelor (EDPS), deși controlează Europol, nu beneficiază de resurse umane sau puteri suplimentare pentru a monitoriza utilizarea inteligenței artificiale în cadrul instituțiilor UE.
Gestionarea deciziilor interne reprezintă un alt punct critic, deoarece o parte din acestea se desfășoară în cadrul organismelor Europol, fără un control extern eficient. Jürgen Ebner, viitorul șef al Europol, a menționat că procesele de verificare legală sunt percepute ca o povară pentru poliție atunci când aceasta dorește să implementeze tehnologii AI. Această tensiune între nevoia de eficiență investigativă și respectarea normelor legale de supraveghere rămâne nerezolvată.
Situația europeană oglindește problemele din România legate de legislația privind supravegherea. Proiectul 565/2025, cunoscut sub numele de legea Big Brother, se află în Senat și prezintă lacune similare privind păstrarea datelor fără un control real. În România, evaluarea datelor se face abia după cinci ani, iar controlul este delegat unei comisii parlamentare, ceea ce limitează capacitatea cetățenilor de a contesta monitorizarea în instanță.
Istoricul Europol arată că protecția datelor a fost deja un subiect de conflict. În 2022, EDPS a ordonat ștergerea datelor unor persoane fără legătură cu infracțiuni, păstrate de peste trei ani, însă regulamentul a fost ulterior modificat pentru a permite menținerea acestora. Această evoluție subliniază dificultatea de a echilibra necesitatea de a folosi modele generative în anchete cu responsabilitatea de a evita transformarea agențiilor într-instrumente de supraveghere autoritară.