Locuitorii din orașul Harbin, situat în nord-estul Chinei, utilizează metode ingenioase pentru a supraviețui iernilor extreme, când temperaturile scad până la -30 de grade Celsius. Acești oameni folosesc soluții de încălzire care sunt complet independente de sistemele moderne de termoficare sau de funcționarea centralelor termice. Elementul central al acestor locuințe este cunoscut sub numele de „kang”, un pat sub formă de platformă care este integrat direct în structura casei.
Sistemul funcționează prin direcționarea aerului cald și a fumului provenit de la soba din bucătărie către canale speciale, amplasate sub planșeul gros al patului. Aceste canale sunt construite sub structura de cărămizi de lut uscat, care are rolul de a absorbi eficient căldura și de a o elibera treptat pe parcursul întregii nopți. Astfel, confortul termic este asigurat sub pături groase, chiar dacă temperatura aerului din restul camerei rămâne scăzută.
Deși este o metodă eficientă, utilizarea acestui sistem necesită o pricepere deosebită din partea utilizatorilor pentru a evita pericolele. Există un risc major de intoxicație cu monoxid de carbon dacă structura nu este construită corect sau dacă izolarea nu este perfect realizată. Această tehnologie de încălzire localizată a corpului uman a fost aplicată și în alte culturi asiatice, precum sistemul „ondol” din Coreea sau „kotatsu” din Japonia.
În Japonia, conceptul de încălzire localizată se manifestă prin „kotatsu”, o masă joasă dotată cu un radiator integrat și o pătură grea. În Coreea, localnicii folosesc „ondol” pentru a încălzi podelele prin fluxuri de aer cald. Pe lângă aceste soluții de inginerie domestică, în Asia de Est rămâne esențială purtarea hainelor groase umplute cu bumbac pentru menținerea temperaturii corporale fără a genera costuri suplimentare de energie.
Modelele de încălzire centralizată au început să înlocuiască aceste sisteme tradiționale în secolul XX, prin extinderea rețelelor menite să încălzească uniform clădirile. Totuși, acest model modern a fost viabil doar în perioadele în care energia era ieftină. Astăzi, mulți utilizatori de sisteme moderne se confruntă cu dificultăți economice în achitarea facturilor, în timp ce tehnologiile actuale, precum pompele de căldură, depind critic de o izolarea termică costisitoare a clădirilor.
Istoria încălzirii locale nu este nouă, fiind prezentă și în Europa prin utilizarea hipocaustului de către romanii antici sau prin tapiseriile groase folosite în Evul Mediu. În satele românești, obiceiul de a dormi pe lavițe sau pe soba mare de lut, care păstra căldura de la gătit, reprezintă o analogie directă cu sistemul chinezesc. Aceste metode demonstrează că eficiența termică poate fi obținută prin proiectare inteligentă, nu doar prin consum masiv de resurse.