România înregistrează o rată de adopție a inteligenței artificiale generative de 18%, conform celui mai recent AI Diffusion Report prezentat de Microsoft. Deși această cifră reprezintă o creștere față de pragul de 17,6% raportat în luna mai, țara ocupă doar locul 65 dintre cele 147 de state analizate. Această evoluție indică un decalaj semnificativ față de economiile vecine, care integrează tehnologia într-un ritm mult mai accelerat.
Comparația cu statele din regiune evidențiază diferențele de performanță în procesul de digitalizare. În Cehia, rata de adopție a atins 31,2%, în Polonia este de 32%, iar în Ungaria ajunge la 33%. Toate aceste piețe depășesc România cu peste 13 puncte procentuale, ceea ce subliniază riscul de pierdere a competitivității. Gabriela Popescu, CEO Microsoft România, a menționat că, în timp ce țările nordice depășesc 55%, în Middle East rata de adopție este de 80%.
Lipsa de performanță nu este cauzată de deficitul de competențe sau de accesul limitat la tehnologie. România dispune de o industrie IT solidă, Microsoft având peste 2.000 de angajați în București, Timișoara și Iași, dintre care aproximativ 900 sunt ingineri. În 2025, inginerii companiei au înregistrat 35 de patente. Gabriela Popescu susține că problema principală nu este talentul sau lipsa fondurilor, ci capacitatea de a lua decizii și de a transforma tehnologia în proiecte implementate la scară largă.
Analiza Microsoft relevă existența a două viteze diferite de digitalizare în cadrul economiei românești. Sectorul privat funcționează ca un motor mai rapid, fiind impulsionat de presiunea concurenței și necesitatea de a automatiza procesele pentru a rămâne agil. În schimb, sectorul public este descris ca un motor care merge mai încet. Deși procesul de digitalizare a început, ritmul deciziilor și al implementării în administrația publică rămâne redus comparativ cu statele vecine.
Pentru a accelera procesul, este necesară o abordare coerentă la nivel național, care să combine strategia cu o structură responsabilă. Gabriela Popescu recomandă existența unei viziuni clare și a unei instituții care să acționeze ca motor al digitalizării. Scopul final trebuie să fie scalarea proiectelor de la nivel local la nivel național. Fără o execuție bine structurată și un stakeholder împuternicit, România riscă să își mărească decalajul față de alte economii, chiar dacă adoptează mai multă tehnologie anual.
Evoluția digitalizării în România este un proces complex care implică atât investiții masive de capital, cât și reforme administrative. Deși fondurile pentru digitalizare au fost alocate, eficiența acestora depinde de viteza de implementare a proiectelor. În contextul global, viteza de adoptare a noilor tehnologii precum inteligența artificială devine un indicator critic pentru capacitatea unei țări de a atrage investiții și de a menține o infrastructură economică modernă și competitivă.