Agenția Spațială Europeană pregătește lansarea misiunii ExoMars, care va utiliza roverul Rosalind Franklin pentru a investiga posibilitatea existenței vieții pe Marte. Sonda, construită în Marea Britanie de către Airbus, are planificată lansarea în anul 2028, urmând ca sosirea pe planeta marțiană să aibă loc în anul 2030. Obiectivul principal al misiunii este identificarea unor urme biologice străvechi prin forarea solului până la o adâncime de doi metri.
Roverul va ateriza în zona Oxia Planum, situată în apropierea ecuatorului marțian, un loc selectat datorită depozitelor sale sedimentare bogate în argilă. Această zonă este considerată crucială deoarece a fost formată într-o epocă în care apa curgea liber pe suprafața planetei. Oamenii de știință explorează ipoteza panspermiei, care sugerează că viața de pe Marte ar putea avea o origine comună cu organismele terestre sau chiar să fi fost sursa vieții de pe Pământ.
Echipamentul de bord include o cameră panoramică dezvoltată de University College London și un spectrometru în infraroșu creat la Universitatea din Aberystwyth. Aceste instrumente vor ajuta la identificarea locurilor potrivite pentru foraj, în timp ce un radar de penetrare a solului va analiza structura subterană înainte de extracție. Pentru a pregăti operațiunile, echipa de cercetători a exersat procedurile de navigare în deșertul Tabernas din Spania, pe lângă necesitatea de a funcționa autonom din cauza întârzierilor semnalului radio.
Proiectul a cunoscut întârzieri semnificative, având lansarea inițială programată pentru anul 2022. Conflictul din Ucraina a forțat Agenția Spațială Europeană să oprească colaborarea cu Roscosmos, agenția din Rusia care furniza componente esențiale pentru misiune. Ulterior, NASA și Agenția Spațială a Regatului Unit au intervenit pentru a asigura piesele necesare înlocuirii componentelor rusești, permițând continuarea dezvoltării roverului construit la Stevenage.
Susanne Schwenzer, profesor de mineralogie planetară la Open University, subliniază importanța descoperirii, menționând că dacă viața este de același tip, am putea proveni de la același strămoș. Benoît Pouffary, responsabilul ESA pentru explorare, consideră că existența vieții pe Marte este un scenariu plauzibil. El precizează că găsirea unor dovezi ar schimba modul în care ne imaginăm universul, sugerând că viața ar putea fi prezentă pretutindeni în sistemul nostru solar.
Istoria geologică a planetei Marte indică faptul că, acum patru miliarde de ani, aceasta era o lume protectată de un câmp magnetic și o atmosferă, având lacuri și oceane vaste. Totuși, Marte s-a răcit mai rapid decât Pământul, ceea ce a dus la pierderea câmpului magnetic și la expunerea planetei la vântul solar. Acest proces a dus la pierderea apei și a atmosferei, transformând planeta într-un mediu steril din cauza radiațiilor cosmice.