Pentru a construi o reziliență reală în fața atacurilor informatice, statele europene trebuie să prioritizeze investițiile în securitate cibernetică prin alocări bugetare dedicate. Philippe Vallée, vicepreședinte executiv responsabil cu securitate cibernetică și identitatea digitală la Thales, a subliniat că succesul depinde de deciziile financiare ferme. Acesta a propus modelul Estoniei ca exemplu de bune practici, o țară care a reușit să creeze servicii digitale sigure după ce a fost vizată masiv de atacuri cibernetice în trecut.
Protecția datelor sensibile necesită o abordare care depășește simpla conformare la reglementări europene precum GDPR, NIS 2 sau DORA. Philippe Vallée explică faptul că o criptare robustă este esențială pentru a face datele furate inutile pe dark web. Dacă informațiile precum numele sau adresele sunt criptate adecvat, atacatorii nu le pot utiliza pentru a influența, de exemplu, opțiunile de vot ale cetățenilor, transformând astfel protecția datelor într-o măsură de securitate națională.
O componentă critică a securității digitale este utilizarea elementelor hardware dedicate pentru stocarea cheilor de securitate. În contextul implementării Portofelului de identitate digitală al UE, Philippe Vallée recomandă adoptarea unei arhitecturi similare cu cea a dispozitivelor mobile care folosesc un element securizat. Această metodă separă cheia de conexiune de dispozitivul principal, oferind un nivel de protecție mult superior rispetto la simpla mascarea codului prin tehnici software, asigurând astfel integritatea documentelor digitale.
Inteligența artificială joacă un rol de multiplicator de eficiență în centrele de securitate, dar controlul decizional trebuie să rămână în mâinile oamenilor. Thales utilizează tehnologii IA pentru a răspunde la atacuri la viteza mașinii, însă menține principiul de „human-in-the-loop”. În procesul de dezvoltare software, IA poate accelera scrierea de cod, dar colaborarea cu inginerii seniori este vitală pentru a evita introducerea unor vulnerabilități masive de către utilizatorii juniori care ar putea delega excesiv sarcini de fond tehnologiei.
Sinergia dintre securitatea civilă și cea militară este facilitată prin transferul de inovații între diviziile companiei. În timp ce domeniul avionicii se bazează pe redundanța strictă a calculatoarelor și cipurilor, experiența din acest sector este aplicată pentru a securiza conexiunile critice, cum ar fi legăturile dintre sol și avion. Această adaptabilitate permite protejarea infrastructurilor naționale critice, inclusiv rețelele de telecomunicații, distribuția apei și operatorii aeroportuari, în fața amenințărilor statale sau ale infractorilor cibernetici.
În România, problema resurselor umane în acest domeniu este marcată de o disparitate salarială semnificativă între sectorul public și cel privat. Irineu Darău a semnalat faptul că experții în digitalizare și securitate cibernetică de la stat pot primi remunerații de până la trei ori mai mici decât omologii lor din mediul privat. Această discrepanță reprezintă o provocare majoră pentru capacitatea statului de a atrage și de a menține specialiști capabili să protejeze serviciile publice.