Implementarea inteligenței artificiale în instituțiile publice din România poartă riscul de a deveni un instrument de justificare a deciziilor administrative opace. În loc să aducă transparență, tehnologia ar putea fi utilizată pentru a ascunde decizii arbitrare sub pretextul că „așa a decis algoritmul”. Acest fenomen ar putea duce la o situație în care cetățenii nu mai pot contesta decizii de care nimeni din instituție nu își mai asumă responsabilitatea directă.
Un exemplu de proiect de digitalizare a fost ION, consilierul cu inteligență artificială prezentat de Guvern în martie 2023. Acesta avea scopul de a aduce opiniile românilor la masa deciziei, înregistrând peste 2,5 milioane de vizite pe site și 750.000 de mesaje pe rețelele sociale într-o lună. Totuși, volumul mare de date colectate nu garantează calitatea guvernării, dacă nu se demonstrează clar ce probleme semnalate de cetățeni au fost efectiv rezolvate.
În domeniul fiscal, există potențial pentru ca AI să ajute la uniformizarea controlului, așa cum a anunțat Adrian Nica în mai 2026. Obiectivul este ca sistemul să semnaleze inspectorii care încalcă jurisprudența, asigurând un tratament consecvent pentru toți contribuabilii. Totuși, există temeri că dacă statul devine foarte performant la verificarea cetățeanului, dar rămâne vag în procesele proprii, raportul de putere între autoritate și cetățean se va dezechilibra și mai mult.
Achizițiile publice reprezintă un alt domeniu critic unde inteligența artificială ar putea identifica anomalii și cerințe restrictive. Datele Comisiei Europene pentru 2024 arată că în România 44% din contractele cu un singur ofertant sunt raportate în indicatorul european relevant, bazat pe datele din TED. Tehnologia ar trebui să funcționeze ca un mecanism de alertă pentru compararea documentațiilor, fără ca o simplă suspiciune produsă de un program să înlocuiască proba sau analiza omului.
Digitalizarea trebuie să evite conceptul de „inteligență artificială cu pile”, unde criteriile sau excepțiile sunt ajustate convenabil pentru a favoriza anumite entități. Un sistem util ar trebui să poată identifica și raporta chiar și greșelile proprii ale instituției, precum cereri întârziate sau răspunsuri contradictorii. Plata finală pentru proiectele publice de AI ar trebui condiționată de demonstrarea rezultatelor concrete, precum reducerea erorilor sau a timpilor de așteptare.
România se confruntă cu o adopție tehnologică scăzută față de media europeană. În 2025, doar 5,2% dintre întreprinderile românești cu cel puțin zece angajați din sectoarele acoperite de Eurostat utilizau tehnologii AI, în timp ce la nivelul UE această proporție era de 20%. Această prăpăstie tehnologică subliniază necesitatea unei implementări riguroase și a dezvoltării competențelor necesare pentru a integra corect aceste instrumente în economia națională.