Un cercetător de la Universitatea Jeonju, Haecheol No, a dezvoltat un sistem inovator conceput pentru a răci fațadele clădirilor vechi fără utilizarea ventilatoarelor. Ideea vizează combaterea încălzirii excesive a mediului urban, cauzată de absorbția căldurii de către asfalt și clădiri, precum și de emisia de căldură a aparatelor de aer condiționat. Proiectul propune colectarea, filtrarea și reutilizarea apei de condens rezultate din procesul de răcire al unităților exterioare.
Sistemul funcționează prin direcționarea apei către panouri speciale montate pe exteriorul clădirii, unde aceasta formează un strat subțire pe o suprafață cu canale multiple. Procesul de evaporare a apei absoarbe căldura, răcind panoul și reducând astfel temperatura care pătrunde prin peretele clădirii. Între aceste panouri și perete este menținut un spațiu de 9 centimetri, care permite aerului cald și umed să se ridice și să iasă natural, fără ajutorul unor ventilatoare mecanice.
Structura tehnică a fiecărui panou include dimensiuni de aproximativ 90 de centimetri înălțime, 73,5 centimetri lățime și 5 centimetri grosime. Pentru a asigura circulația aerului și scurgerea apei, între panouri sunt lăsate spații de un centimetru. Un aspect important al designului este modularitatea, panourile putând fi scoase ușor din suport, alimentarea cu apă fiind oprită automat la îndepărtarea acestora, ceea ce permite curățarea sau înlocuirea lor fără întreruperea întregului sistem.
Deși conceptul este prezentat, nu au fost publicate încă date concrete privind gradul de scădere a temperaturii peretelui sau cantitatea de energie economisită. Planul de dezvoltare prevede crearea unei machete și a unui prototip format dintr-un singur panou, care vor fi supuse testelor cu senzori și camere termice. Ulterior, vor urma teste de durabilitate privind rezistența la razele ultraviolete, deformarea materialului în condiții de umezeală, precum și capacitatea de filtrare și curățare.
Specialiștii subliniază necesitatea unui control riguros asupra uscării pentru a evita dezvoltarea microorganismelor pe fațadă, având în vedere că apa de condens nu este apă distilată. O întrebare rămâne deschisă privind funcționarea sistemului în perioadele în care aparatele de aer condiționat nu sunt utilizate. Etapa finală a proiectului vizează instalarea unui sistem-pilot pe o clădire vechie pentru validarea tehnologiei în condiții reale.
Efectul de insulă de căldură urbană este un fenomen amplificat de densitatea construcțiilor și de utilizarea intensivă a sistemelor de climatizare în marile orașe. Pe măsură ce temperaturele globale cresc, nevoia de soluții pasive de răcire, care să nu depindă de consumul electric pentru ventilatoare, devine o prioritate în arhitectura sustenabilă și în managementul energetic al clădirilor rezidențiale vechi.