Cercetătorii au explorat utilizarea florii-soarelui ca o metodă neobișnuită de combatere a contaminării radioactive, o tehnică cunoscută sub numele de fitoremediere. Această abordare utilizează anumite specii vegetale pentru a extrage sau concentra poluanții din mediul înconjurător. În contextul accidentului de la Cernobîl, experimentele s-au concentrat în special pe reducerea nivelurilor de radionuclizi, având ca țintă principală substanțe precum cesiu-137 și stronțiu-90.
Mecanismul prin care floarea-soarelui preia aceste substanțe este strâns legat de modul în care rădăcinile absorb nutrienții esențiali. Deoarece cesiul prezintă asemănări chimice cu potasiul, iar stronțiul cu calciul, plantele absorb aceste forme radioactive în procesul natural de hrănire. Conform Agenției pentru Protecția Mediului din SUA (EPA), odată absorbite, radionuclizii sunt transferați în diferite părți ale plantei, transformând-o într-un depozit de poluanți.
Un experiment semnificativ a fost desfășurat într-un iaz contaminat situat în apropierea Cernobîlului, unde plantele au fost cultivate pe structuri plutitoare. Această metodă a permis rădăcinilor să intre în contact direct cu apa, rezultând o eficiență remarcabilă în condiții controlate. În decurs de doar 10 zile, floarea-soarelui a reușit să extragă aproximativ 95% dintre radionuclizii din acel iaz, vizând în principal cesiul și stronțiul.
Totuși, aplicarea acestei tehnologii pe terenuri agricole vaste prezintă dificultăți tehnice mult mai mari decât în cazul apei. În sol, cesiul-137 se poate fixa pe particulele minerale, în special pe cele de tip argilos, devenind greu de accesat de către rădăcini. Din acest motiv, rezultatele obținute în mediul acvatic de la Cernobîl nu pot fi replicate cu aceeași eficiență pe suprafețe de pământ întinse, limitând utilitatea practică imediată.
Eficiența metodei a fost testată și după accidentul nuclear de la Fukushima Daiichi din 2011, când autoritățile japoneze au analizat capacitatea florii-soarelui și a amarantului de a absorbi radiocesiu. Deși floarea-soarelui este un colector biologic valoros datorită creșterii rapide și a biomasei abundente, absorbția nu este suficient de eficientă pentru decontaminarea rapidă a suprafețelor mari. Materialul radioactiv rămâne în plantă, ceea ce impune recoltarea și gestionarea acestuia în condiții de siguranță.
Procesul de fitoremediere reprezintă o componentă a gestionării riscurilor de mediu, fiind utilizat pentru controlul poluanților biologici și chimici. În cadrul protecției mediului, monitorizarea substanțelor periculoase este esențială pentru limitarea impactului asupra ecosistemelor. Deși plantele pot concentra poluanții, succesul decontaminării depinde în final de capacitatea de a gestiona biomasa rezultată și de accesibilitatea substanțelor pentru sistemul radicular.