Antreprenorii români care dețin companii mature, înființate acum 20-30 de ani, refuză să accepte ofertele de achiziție venite din partea fondurilor de investiții sau a investitorilor strategici. Deși aceste afaceri sunt profitabile, au piețe de desfacere stabile și nu sunt supraîndatorate, fondatorii preferă să își păstreze controlul asupra activelor. Această tendință apare într-un context în care cererea pentru companii cu indicatori financiari sănătosi este în creștere pe piața locală.
Există o cantitate semnificativă de capital disponibil pentru achiziții, inclusiv 400 de milioane de euro provenite din PNRR, la care se adaugă contribuția partenerilor din fondurile de investiții de încă 400 de milioane de euro. Pe lângă aceste sume, piața beneficiază de capitalul altor fonduri de investiții și de linii de credit speciale oferite de bănci pentru achiziția de companii. Totuși, oferta de firme de calitate rămâne limitată, deoarece companiile sănătoase cer prețuri care depășesc multiplii de piață acceptabili pentru investitori.
Bogdan Mugescu, consultant la Atheneum Advisors, explică faptul că un antreprenor care generează 1-2 milioane de euro profit anual nu are un motiv economic clar să vândă. Dacă un cumpărător ar oferi doar 5-6 milioane de euro, suma respectivă ar putea fi realizată de fondator în doar 2-3 ani de funcționare fără eforturi suplimentare de expansiune. În plus, la profitul oficial se adaugă câștigurile informale folosite pentru traiul familiei, achiziția de terenuri, clădiri sau apartamente.
Fondurile de investiții nu sunt dispuse să plătească prețuri ridicate, deoarece urmăresc să își dubleze sau să își tripleze investiția în câțiva ani. Antreprenorii, la rândul lor, nu mai doresc să intre într-un nou ciclu de creștere accelerată, care le-ar cere eforturi și schimbări structurale majore. Mulți fondatori preferă să își conserve poziția actuală în loc să investească în expansiune, mai ales în condiții economice, politice și geopolitice extrem de ostile.
O altă barieră în calea vânzărilor este lipsa de interes a urmașilor de a prelua afacerile părinților, din cauza complexității gestionării acestora. De asemenea, ideea de a aduce management extern este privită cu scepticism, deoarece fondatorii nu vor să cedeze controlul decizional sau să răspundă unor acționari externi. În loc să urmărească modelul american de consolidare prin achiziții de concurenți, antreprenorii români tind spre un model european, axat pe conservarea stabilității financiare.
Această evoluție a comportamentului de business reflectă o schimbare de paradigmă în mediul de afaceri din România, trecând de la expansiunea agresivă la stabilizarea activelor. În contextul în care prognozele economice indică o contractare a economiei României cu 1% din PIB în 2026, conservarea profitabilității actuale devine o strategie de protecție a capitalului personal în fața incertitudinii macroeconomice.