Activitatea de la Oil Terminal Constanța a fost afectată miercuri, 16 septembrie, de o grevă de avertisment de două ore. Angajații au oprit operațiunile între orele 10:00 și 12:00, în contextul unui conflict salarial care durează de mai multe luni. Această acțiune de protest este o etapă într-un proces de negociere care vizează o indexare a salariilor cu 6,5%, cu aplicare retroactivă de la data de 1 august.
Sindicaliștii au anunțat că, dacă solicitările lor nu vor fi soluționate, vor declanșa o grevă generală pe termen nelimitat pe data de 28 septembrie. Inițial, protestul general era programat pentru 17 septembrie, însă Consiliul Sindicatului Oil Terminal a decis amânarea acesteia cu aproape două săptămâni. Decizia a fost luată pentru a evita impactul imediat asupra aprovizionării cu carburanți, în speranța unei intervenții din partea Guvernului.
Liderul Sindicatului Oil Terminal, Nicu Andron, a explicat că amânarea este menită să ofere timp pentru aprobarea unui memorandum necesar majorării. În timpul protestului de miercuri, operațiunile de încărcare și livrare au fost parțial oprite, fapt ce poate genera întârzieri în transporturile către depozite și benzinării. Diferența de cost între indexarea cerută și pierderile cauzate de o oprire a activității este una semnificativă pentru economie.
Reprezentanții angajaților estimează că neacordarea indexării reprezintă o economie de aproximativ 4 milioane de lei pentru stat, însă o grevă de cinci zile ar putea genera pierderi de peste 6,5 milioane de lei. Impactul unei eventuale opriri totale a activității nu se limitează doar la Portul Constanța, ci poate afecta și aprovizionarea unor rafinării, printre care Petrobrazi. Aceasta ar putea perturba fluxul de produse petroliere către depozite și stații.
Rolul companiei este unul strategic, deoarece aproximativ 60% din combustibilul consumat în România ajunge în țară prin Oil Terminal. Compania gestionează operațiunile de primire, depozitare, încărcare și descărcare a țițeiului și a produselor petroliere prin Portul Constanța. Această infrastructură este esențială pentru stabilitatea aprovizionării cu combustibili în întreaga țară, având un impact direct asupra circulației de produse petroliere pe plan național.
Contextul actual al securității energetice rămâne unul de monitorizare atentă, având în vedere importanța depozitelor de energie. În timp ce gradul de umplere a depozitelor de gaze naturale în România se menține la aproximativ 76%, depășind media UE, stabilitatea fluxurilor de combustibili lichizi rămâne critică. Această situație este relevantă într-un context în care prețurile la energie și carburanți sunt monitorizate constant de către consumatori.