Un nou raport, intitulat „Return on Wellbeing 2026”, realizat de platforma de wellbeing corporativ Wellhub, evidențiază impactul financiar semnificativ al epuizării angajaților în România. Studiul arată că organizațiile din piața locală resimt presiunea retenției talentelor de top într-un mod mai acut decât media globală, în timp ce transformarea tehnologică accelerează așteptările de performanță.
În România, 96% dintre organizații consideră că menținerea performerilor de top este o prioritate majoră pentru anul 2026, un procent superior celor 88% raportați la nivel global. De asemenea, 90% dintre liderii de HR locali consideră programele de wellbeing esențiale pentru retenție, în comparație cu 85% la nivel mondial, în timp ce 92% văd legătura dintre starea de bine și succesul financiar al firmei.
Diferența cea mai marcată între România și restul lumii apare la capitolul sănătății mintale. Aproximativ 88% dintre liderii de HR din România susțin că degradarea stării de bine a angajaților contribuie la costuri mai mari pentru organizație, un număr mult mai ridicat față de cei 72% raportați la nivel global. Această discrepanță de 16 puncte procentale subliniază impactul financiar al epuizării.
Inteligența artificială aduce o presiune suplimentară asupra forței de muncă. În România, 66% dintre respondenți sunt îngrijorați de pierderea angajaților cu competențe legate de AI, peste media globală de 62%. În plus, angajații cu astfel de abilități obțin un premium salarial de 56%, iar ritmul de evoluție al acestor competențe este cu 66% mai rapid decât în rolurile tradiționale.
Transformarea digitală generează și o tensiune între percepții. La nivel global, 53% dintre angajați se tem că utilizarea AI pentru sarcini importante i-ar putea face să pară înlocuibili, în timp ce 63% dintre liderii de HR citesc lipsa de competențe ca pe o barieră în adoptarea tehnologiei. Totodată, 41% dintre organizații se așteaptă la reduceri de personal cauzate de AI.
Studiul a fost realizat de Wellhub prin agenția QuestionPro pe un eșantion de 1.515 lideri de HR din 10 țări, inclusiv România, cu o marjă de eroare de ±5%. Această analiză intervine într-un context în care piața muncii trece prin transformări structurale, unde competențele tehnice și capacitatea de adaptare la noile tehnologii devin factori critici pentru stabilitatea organizațională.