Marii dezvoltatori internaționali din sectorul de apărare refuză să aloce sume de zeci sau sute de milioane de euro pentru cercetare și dezvoltare în România. Această reticere apare din cauza lipsei unei garanții contractuale care să asigure că tehnologiile dezvoltate vor fi efectiv achiziționate de statul român. Iustin Armașu, avocat la Schoenherr și Asociații, avertizează că lipsa de predictibilitate și rigiditatea instituțională împiedică atragerea capitalului privat în proiecte de anvergură.
Deși legislația privind compensarea industrială (offset) oferă multiplicatori financiari pentru investițiile în tehnologii dual-use, stimulentele rămân teoretice. Fără un angajament ferm de achiziție din partea autorităților, investitorii nu au o justificare economică pentru a muta laboratoare sau linii de producție în țară. Iustin Armașu subliniază că este dificil de justificat investiții de 50-100 de milioane de euro într-un sistem fiscal care nu garantează vânzarea produsului final către statul gazdă.
Problemele administrative sunt accentuate de procedurile rigide ale Inspectoratului General pentru Imigrări (IGI). Companiile din afara Uniunii Europene întâmpină dificultăți majore în aducerea specialiștilor tehnici, fiind tratate la fel ca forța de muncă necalificată. Iustin Armașu menționează că activitatea IGI a fost blocată în ultimele luni, iar lipsa de excepții pentru proiectele strategice de apărare transformă procesul de recrutare a inginerilor de înaltă calificare într-un calvar procedural.
În acest context, producătorii locali de apărare sunt marginalizați de cerințele extrem de severe din caietele de sarcini. Acestea impun condiții de experiență vastă, similare cu cele ale giganților străini, criterii imposibil de îndeplinit pentru firmele autohtone subfinanțate. Iustin Armașu explică faptul că aceste proceduri favorizează în mod inevitabil actorii străini, în absența unor mecanisme funcționale de parteneriat public-privat care să permită companiilor românești să crească alături de marii contractori.
Pe lângă barierele economice, sectorul se confruntă cu un vid juridic în ceea ce privește armele autonome bazate pe inteligență artificială. În prezent, nu există un răspuns clar privind răspunderea penală sau civilă în cazul în care o dronă autonomă lovește eronat o țintă civilă. Întrebările rămân deschise dacă vina aparține dezvoltatorului de software, celui care a oferit instrucțiunile sau militarului care decide utilizarea acestor vehicule necomandate în teren.
Performanța României în domeniul inovării rămâne la un nivel critic în raport cu restul Europei. Conform datelor Eurostat, România ocupă ultimul loc în Uniunea Europeană la alocările bugetare și investițiile publice în cercetare și dezvoltare (R&D) pentru anul 2025. Ponderea cheltuielilor în acest domeniu este sub 0,5% din PIB, o valoare mult sub pragul european de 3%, limitând capacitatea de dezvoltare tehnologică a țării.