Conducerea grupului Mercedes-Benz a lansat un avertisment direct către angajații din Germania, amenințând cu închiderea a două fabrici dacă nu se vor face reduceri semnificative ale cheltuielilor. Michael Schiebe, directorul global de producție al Mercedes-Benz, a transmis angajaților de la uzina din Sindelfingen că grupul ar putea fi obligat să închidă unități de producție pe teritoriul Germaniei. Această măsură de restructurare vizează direct programul de lucru al forței de muncă din țara de origine a producătorului.
Propunerea principală a conducerii vizează tranziția de la săptămâna de lucru de 35 de ore la un program standard de 40 de ore pe săptămână. Această schimbare este solicitată fără nicio ajustare suplimentară a salariului total lunar, ceea ce duce la o scădere a tarifului pe oră plătit angajaților. În prezent, un muncitor din uzinele germane Mercedes primește în medie 22,95 euro pe oră brut, cu valori care variază între 20,51 euro și 26,13 euro, în funcție de calificare.
Obiectivul strategic al acestei măsuri este reducerea costului unitar de producție pentru a menține competitivitatea în fața constructorilor de vehicule electrice din China. Michael Schiebe a subliniat că menținerea tuturor uzinelor germane în funcțiune depinde de concesii majore din partea angajaților. În absența unui acord, planul de avarie prevede închiderea definitivă a unei fabrici de asamblare de automobile și a uneia dedicate producției de motoare, afectând mii de locuri de muncă.
În acest proces de reorganizare, unitățile din România sunt folosite ca argument de negociere în fața sindicatelor germane. Olaf Schick, membru al consiliului de administrație al grupului, a evidențiat faptul că costul pe oră de muncă în România este cu 81,7% mai mic decât în Germania. Referirea la operațiunile de la Star Assembly din Sebeș și Cugir subliniază diferența financiară dintre costurile din Europa Centrală și de Est față de cele din Germania.
Riscul de închidere este ridicat pentru anumite unități, precum fabrica din Rastatt, care asamblează modele compacte cu marje de profit reduse. De asemenea, divizia de motoare trece printr-o perioadă de reevaluare, afectând unități precum cea din Kölleda, considerată vulnerabilă. Presiunea este accentuată în Sindelfingen, unde raportul dintre numărul de angajați și volumul de mașini produse este extrem de costisitor pentru companie, în contextul unei reorganizări care a transferat deja volume de producție către Ungaria.
Industria auto germană traversează o perioadă de transformare profundă, fiind influențată de trecerea la vehicule electrice și de competiția globală. Această evoluție pune sub semnul întrebării viabilitatea marilor fabrici istorice din Germania, în timp ce centrele de producție din Europa de Est, precum cele din România sau Ungaria, devin puncte centrale pentru rentabilitatea grupurilor de producție auto de talie mondială.