Munca desfășurată temporar dintr-o altă țară poate genera obligații fiscale complexe pentru companii, chiar și în cazul deplasărilor scurte aprobate informal de management. Claudia Sofianu, Partener și lider al departamentului People Advisory Services din cadrul EY, avertizează că astfel de situații pot implica probleme legate de impozitul pe venit, contribuțiile sociale și raportarea fiscală. De asemenea, există riscul ca activitatea unui angajat să ducă la existența unui sediu permanent al companiei în statul respectiv.
Fenomenul devine relevant odată cu creșterea mobilității internaționale și a muncii flexibile. Un angajat care lucrează de exemplu trei săptămâni din Spania poate obliga compania să reevalueze obligațiile de payroll, înregistrările locale și riscurile de impozitare. Claudia Sofianu subliniază că simpla aprobare a managerului nu închide analiza de risc, ci o deschide, deoarece numărul de zile nu este singurul indicator relevant pentru evaluarea situației fiscale.
Analiza trebuie să ia în considerare rolul angajatului și natura activităților desfășurate pe teritoriul străin. Evenimente precum o întâlnire internă, interacțiunea cu un client sau negocierea unui contract pot avea profiluri de risc diferite. Din acest motiv, o politică bazată doar pe un număr fix de zile este insuficientă, deoarece activitatea poate genera obligații administrative, declarații fiscale sau contribuții sociale în multiple jurisdicții, în funcție de contextul specific.
Organizațiile trebuie să aibă un proces prin care echipele de HR, payroll, juridice și fiscale să aibă acces la aceleași informații înainte de luarea deciziilor. Claudia Sofianu menționează că companiile nu trebuie să aleagă între flexibilitate și conformare, ci trebuie să identifice rapid situațiile care necesită o analiză suplimentară. Este esențial ca analiza să înceapă înainte ca angajatul să plece, incluzând detalii despre durata, locația și rolul exact al acestuia.
Contextul internațional este marcat de actualizarea din 2025 a Modelului de Convenție Fiscală al OCDE, care oferă orientări privind munca la distanță. Conform OCDE, munca de acasă într-un alt stat pentru mai puțin de jumătate din timpul de lucru nu conduce automat la existența unui sediu permanent. Totuși, analiza trebuie să rămână riguroasă, evaluând dacă există un motiv comercial pentru desfășurarea activității în acea jurisdicție, conform datelor din analiza publicată în mai 2026.
Mobilitatea profesională rămâne un subiect de interes în contextul schimbărilor economice globale. În acest context, se urmăresc de asemenea evoluțiile din alte sectoare, precum scăderea de 3,6% a comenzilor noi din industria prelucărătoare în primele șapte luni ale anului, o dată de referință pentru monitorizarea activității economice.