Există o discrepanță structurală între motorul fiscal al României și direcția politicilor energetice naționale. În timp ce sectorul privat contribuie cu aproximativ 94% la bugetul de stat, companiile de stat dețin o prezență masivă în sectoare strategice, precum energia. Această realitate creează un paradox în care resursele pentru funcționarea statului provin în principal din economia de piață, însă planurile de reformă energetică se concentrează aproape exclusiv pe entitățile controlate de administrația publică.
Analiza sectorului evidențiază faptul că, deși companiile de stat au o pondere redusă în economia generală, ele controlează infrastructuri esențiale. În sectorul energetic, aproximativ 80% din producția de electricitate este asociată companiilor de stat, iar transportul energiei electrice este controlat aproape integral de acestea. Această poziție dominantă transformă companiile publice în centre de greutate pentru politicile guvernamentale, chiar dacă contribuția lor la valoarea adăugată brută a economiei este mult mai mică decât cea a sectorului privat.
Problemele financiare ale companiilor de stat afectează semnificativ bugetul general consolidat. Aceste entități generează pierderi și acumulează un volum disproporționat de restanțe fiscale, reprezentând peste 30-40% din totalul restanțelor din economie. În prezent, doar trei mari companii din sectorul energetic public generează peste 90% din profitul întregului sector de stat. Această concentrare de profituri în câteva entități publice subliniază fragilitatea restului portofoliului de companii controlate de stat.
Programul de guvernare propune o restructurare profundă a companiilor energetice de stat prin fuziuni, reorganizări și profesionalizarea managementului. Obiectivele includ reducerea costurilor administrative, depolitizarea consiliilor de administrație și reinvestirea profiturilor într-un fond de investiții, renunțând la dividendele anuale către stat. Totuși, aceste măsuri vizează mai degrabă guvernanța corporativă a entităților publice decât reforma întregului ecosistem energetic, care ar trebui să includă și producătorii privați și prosumatorii.
O reformă reală a pieței de energie necesită intervenții legislative structurale care să depășească simpla reorganizare administrativă. Lipsa unor reguli clare privind tranzacționarea, accesul la piață și transparența poate bloca investițiile, indiferent de calitatea managementului companiilor de stat. Sunt necesare modificări privind managementul corporativ, cadrul legislativ pentru piață, transparentizarea tranzacțiilor și revizuirea legislației achizițiilor publice. Fără aceste schimbări, riscul este ca reforma să rămână doar o schimbare de organigrame fără impact asupra competitivității economice.
În contextul economic actual, stabilitatea reglementărilor este crucială pentru atragerea capitalului. De exemplu, dinamismul cadrului de reglementare este demonstrat prin faptul că ANRE a modificat, pentru perioada 2025-2026, regulamentele privind tranzacționarea, market making-ul, licențierea și participarea la piețe. O astfel de evoluție subliniază importanța unui cadru legislativ adaptat realităților comerciale pentru a asigura funcționarea eficientă a întregii industrii energetice.