Radu Magdin, analist geopolitic și CEO Smartlink, propune o schimbare de paradigmă în modul în care companiile românești accesează piețele internaționale. În loc de modelul individual, pe care îl numește „Lone Wolf”, el recomandă crearea unor „echipaje” de companii independente care să plece sincronizat. Această abordare vizează reducerea costurilor de intrare și construirea unei infrastructuri de expansiune care să rămână în sistem, chiar și după retragerea unei singure firme.
Conform analizei, orice firmă care intră pe o piață nouă se confruntă cu trei taxe majore: taxa pe informație, taxa pe încredere și taxa pe rețea. Pentru o companie românească de talie medie, aceste costuri legate de avocați, contabili, bănci și parteneri pot fi decisive pentru succesul sau eșecul afacerii. Modelul actual, în care fiecare firmă plătește aceste taxe integral, duce la pierderea expertizei acumulate atunci când antreprenorul decide să se retragă.
Radu Magdin analizează diverse modele internaționale pentru a ilustra importanța unui ecosistem solid. Menționează grupurile coreene, precum Samsung sau Hyundai, care au beneficiat de sprijin guvernamental, și modelul german Mittelstand, bazat pe o infrastructură de suport extinsă. De asemenea, citează exemplul Franței, unde densitatea economică a fost construită prin prezența multor companii care au găsit deja furnizori și rețele de încredere, facilitând astfel expansiunea ulterioară.
Propunerea de concept, denumită „Echipajul România”, presupune formarea unor grupuri de 5 până la 10 companii din sectoare diferite care vizează aceleași piețe prioritare. Un astfel de echipaj ar putea include o bancă, o firmă de tehnologie, una industrială, una de servicii și una de bunuri de consum. Astfel, prima companie care ajunge pe o piață, cum ar fi Mumbai, deschide drumul pentru celelalte, partajând informațiile și contactele obținute.
Pentru ca acest mecanism să funcționeze, Radu Magdin subliniază necesitatea unei infrastructuri de tip „arhitectură a internaționalizării”, nu doar de simplă promovare a exporturilor. Acest proces necesită un orizont de timp de cel puțin zece ani, indiferent de schimbările politice. El recomandă ca statul să faciliteze procesul fără a intra în acționariat, asigurând în schimb un cadru stabil prin ambasade, camere de comerț și instrumente de asigurare a exporturilor.
Situația economică actuală subliniază urgența unei astfel de strategii de dezvoltare externă. Conform datelor furnizate de INS, deficitul comercial a ajuns la 32,7 miliarde de euro în 2025. Această cifră reflectă limitările actuale ale capacității de export și necesitatea de a crește prezența produselor românești pe piețele globale prin metode mai eficiente și mai bine coordonate la nivel de țară.