Instituțiile financiare folosesc adesea argumentul conform căruia utilizatorul este responsabil pentru pierderi dacă a autorizat o tranzacție, chiar și sub influența unor tactici de manipulare. Monica Calu, președintele Asociației Consumatorii Uniți, susține că această poziție este incorectă atunci când datele personale ale clienților au fost deja compromise din sistemele băncii. În astfel de cazuri, vigilența consumatorului este „scurtcircuitată”, iar riscul creat trebuie suportat de instituția care a permis scurgerea informațiilor.
Vulnerabilitatea consumatorilor români este dublă, fiind afectată atât de presiunea economică, cât și de riscurile digitale. Pe plan financiar, inflația și deciziile economice au redus puterea de cumpărare, lăsând micii investitori cu randamente reale negative. Pe plan digital, explozia fraudelor online și breșele de securitate de la nivelul instituțiilor financiare sau al autorităților pun în pericol integritatea activelor. Această stare de vulnerabilitate structurală transformă utilizatorii în ținte facile pentru atacatori.
Atacurile de tip phishing sau vishing devin extrem de sofisticate atunci când infractorii folosesc date reale, precum CNP-ul sau istoricul tranzacțiilor, pentru a simula centrala băncii. Monica Calu explică faptul că, dacă un angajat al băncii cade victimă unui atac, aceasta nu reprezintă forță majoră, ci o vulnerabilitate sistemică. Standardul de vigilență al unui consumator mediu, definit ca fiind atent și precaut, devine imposibil de aplicat atunci când atacatorii dețin deja informații care ar trebui să fie secrete.
Reglementările europene precum DORA și Directiva NIS 2 impun băncilor și fintech-urilor obligația de a asigura o reziliență operațională deplină. Monica Calu critică modul în care băncile încearcă să folosească semnătura electronică sau validarea online ca pe un paravan juridic pentru a acuza clienții de „neglijență gravă”. În loc să își asume eșecul filtrelor de securitate, instituțiile preferă să transfere responsabilitatea asupra breșelor de infrastructură direct pe umerii victimelor.
În contextul noilor reglementări, Directiva PSD3 și Regulamentul DORA vor muta sarcina probei de pe consumator pe piața financiară. Se solicită ca aplicațiile de mobile banking să includă panouri centralizate pentru gestionarea mandatelor de plată recurente, permițând anularea instantanee a acestora. Această schimbare de paradigmă ar trebui să combată și „capcanele de abonament”, unde ofertele promoționale se transformă în retrageri automate de sume mari prin clauze ascunse în format digital.
Evoluția piețelor financiare și digitalizarea accelerată redefinesc constant comportamentul comercial și riscurile de securitate. În România, protecția consumatorului în mediul online rămâne un subiect critic, având în vedere incidentele cibernetice raportate la diverse instituții de stat sau companii de fintech. Consumatorii trebuie să fie conștienți de asimetria informațională și de modul în care instrumentele financiare pot fi utilizate pentru a masca comisioanele sau riscurile de piață.