Asociația Energia Inteligentă a publicat o analiză în care avertizează că România nu traversează o criză a resurselor, ci una de organizare și execuție. Deși țara dispune de gaze naturale, hidroenergie, energie nucleară și cărbune, importurile de energie rămân necesare în perioadele de consum ridicat. Analiza semnată de Dumitru Chisăliță identifică 40 de riscuri majore care ar putea apărea până în anul 2030 dacă nu se schimbă modul de implementare a proiectelor.
Situația economică pentru companii este marcată de o creștere masivă a costurilor energetice în ultimii doi ani. Datele din analiză arată o creștere de 112% a prețurilor la electricitate, de 126% la gaze și de 55% la combustibili. La aceste cifre se adaugă taxele, care reprezintă peste 26% din costuri totale. Această presiune fiscală transformă energia într-o problemă de competitivitate și supraviețuire pentru întreprinderile cu consum ridicat.
Una dintre principalele vulnerabilități identificate este închiderea capacităților de producție înainte de finalizarea înlocuitorilor. România renunță la unități existente înainte ca noile centrale pe gaze să fie gata, în timp ce proiectele regenerabile cresc fără extinderea rețelelor și a sistemelor de stocare. Dumitru Chisăliță subliniază că lipsa sincronizării va fi plătită prin facturi mai mari, importuri și oportunități industriale pierdute, afectând securitatea energetică a țării.
Pentru a remedia aceste deficiențe, Asociația Energia Inteligentă propune zece măsuri prioritare, inclusiv accelerarea proiectelor nucleare de la Cernavodă și utilizarea gazelor din Marea Neagră. Planul include dezvoltarea sistemelor de stocare, modernizarea coordonată a rețelelor de electricitate, gaze și termoficare, precum și adoptarea unui Cod fiscal energetic. De asemenea, se recomandă profesionalizarea conducerii companiilor energetice prin stabilirea unor responsabili nominali pentru fiecare proiect strategic.
Obiectivele pentru anul 2030 sunt cantitative și vizează obținerea a între 3.500 și 4.500 MW de putere controlabilă nouă sau modernizată. Documentul propune punerea în funcțiune a cel puțin 500 MW de capacități hidroenergetice și crearea unor sisteme de stocare de 15-20 GWh. Un alt punct cheie este obținerea a 1.000 MW de consum flexibil, care să permită ajustarea consumului în perioadele de suprasolicitare a sistemului energetic național.
Evoluția sectorului energetic este strâns legată de stabilitatea prețurilor și de capacitatea de a asigura producția internă în momentele de vârf. În contextul volatilității piețelor, tranziția de la proiectele anunțate la investițiile care funcționează rămâne principala provocare pentru România. Succesul va fi măsurat prin energia disponibilă în orele de consum maxim și prin reducerea necesității de a importa energie din exterior.