Companiile din România trebuie să se pregătească pentru o transformare majoră a fluxurilor comerciale și de investiții la nivel global, pe măsură ce globalizarea intră într-o nouă etapă. Conform declarațiilor făcute de Dan Bucșa, Macro Strategist la Wellington Management, în cadrul Concordia Summit 2026, Europa încearcă să își protejeze industria și să își diversificie partenerii comerciali. Această evoluție va impune o adaptare rapidă a afacerilor locale pentru a rămâne competitive.
O primă schimbare majoră vizează relocarea capacităților de producție ale companiilor asiatice direct în Europa, pentru a respecta regulile de origine și acces pe piață. Dan Bucșa recomandă companiilor românești să urmărească aceste investiții și să caute colaborări cu noii producători care vor veni pe continent. Totuși, economistul avertizează că Uniunea Europeană ar putea limita legăturile dintre companiile-mamă din China și subsidiarele europene pentru a proteja sectoarele strategice.
În paralel, concurența dintre companiile europene se va intensifica pe piețele interne, inclusiv pe cea din România, pe măsură ce accesul pe piețele externe devine mai dificil. „Dacă nu putem concura în afara Europei, vom concura în interiorul ei. Așteptați-vă ca firmele europene să vină să vă ia din cota de piață”, a subliniat economistul. Sectorul serviciilor este identificat ca fiind unul în care competiția transfrontalieră va deveni mult mai puternică.
Oportunitățile de extindere pentru afacerile românești se regăsesc în Balcanii de Vest, unde economiile locale își aliniază legislația la standardele europene în vederea aderării la UE. Dan Bucșa susține că firmele locale trebuie să planifice aceste expansiuni din timp, fără a aștepta momentul oficial al aderării statelor respective. De asemenea, India și America Latină devin direcții esențiale pentru exporturile și noile lanțuri de aprovizionare europene.
În ceea ce privește agricultura, România deține un avantaj competitiv prin costurile de producție mai mici, însă nu reușește să valorifice acest lucru în industria alimentară. Deși România este printre primii zece exportatori de grâu din lume, exporturile de produse procesate rămân sub potențial. Este necesară o implicare a statului în dezvoltarea lanțurilor de aprovizionare și investiții în procesarea alimentelor, pentru a asigura un parcurs eficient de la producător la piețele de desfacere.
Evoluția acestor dinamici comerciale are loc într-un context în care marile economii europene caută o autonomie strategică sporită. Această tendință de protecționism și diversificare a parteneriatelor globale forțează companiile să își reevalueze lanțurile de aprovizionare. În acest peisaj economic, capacitatea de a atrage capital și de a utiliza expertiza europeană existentă devine crucială pentru supraviețuirea afacerilor românești.