Sectorul energetic traversează în prezent o perioadă de criză declarată, marcată de decizii luate pe termen lung și intervenții punctuale ineficiente. Silvia Vlăsceanu, directoarea executivă a Asociației Producătorilor de Energie Electrică – HENRO, a declarat că încercările de a rezolva problemele de pe o zi pe alta, într-un mod descris ca „pompieristic”, nu aduc rezultate durabile. Această situație este alimentată de instabilitatea politică și de lipsa de predictibilitate în sistem.
Silvia Vlăsceanu a explicat faptul că sectorul are nevoie de stabilitate și de intervenții limitate pentru a evita situațiile dificile. Conform specialistului, problemele actuale nu sunt create de experții din sector, ci de deciziile luate de-a lungul anilor. Acestea se manifestă prin măsuri de tip „cârpeli” aplicate în cazuri limită, abordări care nu funcționează în contextul complex al energiei electrice.
O problemă majoră este reprezentată de creșterea surselor intermitente, care modifică modelul de piață și formarea prețului. Silvia Vlăsceanu a menționat că România nu poate implementa un model propriu, fiind parte dintr-o piață interconectată. În prezent, România are aproximativ 1,2 gigawați instalați la un milion locuitori, însă statisticile europene sugerează că un mix echilibrat ar necesita 2,6 gigawați pentru a asigura confortul consumatorilor și al industriei.
Investițiile în capacitățile de producție trebuie să fie complementare și să se realizeze concomitent cu dezvoltarea segmentelor de transport și distribuție. Deși costurile pentru fotovoltaice au scăzut de la două milioane de euro pe megawatt la aproximativ 500.000, costurile altor echipamente, precum transformatoarele, au crescut. Silvia Vlăsceanu avertizează că dezvoltarea surselor regenerabile este ineficientă dacă nu există investiții în componentele infrastructurii care să le susțină.
Capacitățile de producție, precum gazele naturale, cărbunele, hidro și nuclearul, au viteze de implementare mult mai mici decât sursele intermitente. Este esențial ca noile surse să nu înlocuiască complet capacitățile existente, ci să fie integrate într-un sistem coerent. Fără o dezvoltare simultană a rețelelor de transport și a celor de distribuție, creșterea producției de energie regenerabilă nu va putea fi gestionată corect de sistemul energetic național.
Evoluția consumului de energie reflectă schimbări structurale în economia națională, unde industria energofage a cunoscut o scădere a cererii de gaze în ultimii zece ani. În paralel, cererea de electricitate la nivel rezidențial a rămas relativ constantă. Această dinamică pune presiune pe necesarul de noi capacități de producție și pe capacitatea rețelelor de a absorbi noile surse de energie regenerabilă care intră în sistem.